Poezie
așa că am tot dreptul să-mi bag picioarele
1 min lectură·
Mediu
niciodată nu îmi voi putea ține mâinile
cuminți pe lângă mine
ele vor tremura vor sălta în spasme
vor glăsui către voi
vor încerca să vă spună pe mutește
ce au aflat în mama
de la buzele mele
încă nedeslușite
vă vor descrie asprimea peretului
închiderea lui igrasioasă
nu voi înțelege nimic din lumea asta
vă spun mâinile mele mișcătoare
într-o mare liniște
o singura dată definitiv
vor asculta împreună coșul pieptului
în cel mai mare zgomot
*
am obosit și mai am mult de mers
oricât aș adăsta pe piatra kilometrică
și m-aș uita de-a lungul
cu capul între mâini ca și cum m-aș gândi
până se vede cerul norul pădurea ceața
nu voi ști unde se va sfârși șoseaua
cât voi face autostopul
unde vreau să merg
dacă nu cumva merg pe loc
sau cu spatele
dacă trebuie sa ajung undeva
mai bine stau aici pe piatră
cu capul în mâini ca și cum m-aș gândi
să îmi fac curaj să rămân
după ce-mi bag picioarele
în tot și în toate
023787
0
AM