Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

askalon

3 min lectură·
Mediu
nu mai merg la mecca, prietene
am traversat sangele de atatea ori ca am facut aratura in carnea marii
cat am vrut sa ma tin la suprafata tot mi-au ajuns calcaiele la fund
mi s-au invinetit, prietene bun, fesele de la atatia pasi ai piticului
sariti, saltati, de urias pitic pasi
sa ma inec era de curand asa ca
pa mecca pa calatorie initiatica
pa magazinul de cristaluri pa si ocolul pe la piramide
ma duc la askalon in seara asta
trag o fuga in askalon
nu-mi spune ca e scump si tu nu-ti permiti
amarat al berii rasuflate si al zerului
al drumurilor lenese al campilor
atatator al datului in foc
al conservelor si pungilor cu ceva semipreparat in ele
si etichete lucioase deasupra
samd
ma duc dracului la askalon sa ingros cartierul iezuitilor cu un pom de oaza
si in el o copila careia toti cretinii ii zic fata morgana
adica un fel de virgina pe nume morgana
cretini sunt astia fara carte domnule al iezuitilor
o sa fluier dupa un caine hei caine urineaza rogu-te pe tulpina
ca vreau sa raman greu
sa fac un fat de pom de oaza pe nume...
ignatiu de askalon
nu ma mai deplasez la mecca, prietene, si-atat
clondirul e plin cu malt si cu inca ceva si se infoaie la mine
ma cheama aduce o scara si si-o tranteste de buza
hai urca fa-ti vant si arunca-te
da-te-n sange inca o data
m-am plictisit iar
m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer
noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit
cu pasul uriasului pitic etc
la askalon se face coada
o vad cum se formeaza cum se inghesuie toti sa iasa
ca biciuiti
fatul de pom de oaza tipa dupa clorofila si dupa inca ceva
sa inceapa istoria odata
tu ai impresia ca bat campii dar nu-i bat, prietene, ei ma bat pe mine
pana ajung eu ignatiu o sa-si schimbe singur scutecele
o sa vrea de demancare
o sa planga mafoame mafoame pana o sa se sature
poate apuc sa fac si testul de paternitate pe drum
la o benzinarie undeva
o sa creasca intr-o clipa cati altii in atatea si-atatea carti mincinoase
o sa curete cruciulite in clondirul cu malt si inca ceva
o sa le curete de pe scara ca pe morcovi si o sa le arunce peste mine
nu ma mai tarasc la mecca, iubit prieten
o sa iau avionul pana la ierusalim
un autobuz cu aer conditionat pana la askalon
sau il beau chiar acum
si ma duc sa ma culc
064484
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
429
Citire
3 min
Versuri
53
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Barac Grigore. “askalon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-barac-grigore/poezie/123970/askalon

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-0009344D
Dan.
Cum te mai plictisesti si ce ti-e si cu plictiseala asta cand faci ocolul siteului de la un capat la altul si gasesti
numai kkaturi kitchoase,siropeli si pretiozitati sau texte de numai am loc sa fac si eu un comentariu macar.Intamplator
sau nu,am dat peste pojemul cu pricina,care cum necum m-a mai scos din starea nasoala.Am cam ezitat sa-l citesc,fiind-
ca in general ocolesc textele care depasesc un anumit numar de caractere,dar am zis\"Ok,daca ea nu mai merge la Mecca,imi
pare provocator.Ia sa ma incumet sa citesc.\"Si am citit devreo trei-patru ori si am un feeling ca am sa vin mereu pe aici de acum incolo.Comentariu pe text(sau poezie,numai ca incerc sa evit notiunea cu pricina,fiindca imi pare preten-
tioasa)n-am sa fac de data asta,fiindca e al dracu de lung,
si eu,fire logoreica,cred ca as face un comentariu de patru pagini.Dar promit data viitoare daca ma prinzi in alt mood.
Pana atunci,eu am sa fiu mereu aici sa citesc.
Numai bene.
0
@hanna-segalHS
Hanna Segal
\"tu ai impresia ca bat campii dar nu-i bat, prietene, ei ma bat pe mine\"
raman (printre multe) cu chestia asta care o sa-mi sune ceva vreme in cap
numai bine,
0
@ioana-barac-grigoreIG
ma bucur ca ati poposit in oaza mea de pe fasie. am mai reglat putin si adancimea araturii...

va multumesc si va mai astept!
0
SP
Stamate Palnie
Cum spunea Ismail, in zilele sale bune, in timp ce proza “merge”, poezia “danseaza”. Proza are un capat, merge catre o tinta, releva, comunica o idee; poezia este un balet de cuvinte, o aventura a limbajului, o experienta care se are pe sine scop si capat. Dansul cuvintelor comunica insa ceva unic si esential despre fiinta care, spunea Sartre, se ridica in fata noastra “ca un turn de liniste”. Poetul vizeaza o incercare unghiulara in cuvant, prin care sa traverseze insasi ruptura semnului, acea literalitate mult ravnita, luarea omului viu in cuvant prin ruperea “tablelor”, adica a legilor poetice intronate prin traditie un mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea insasi catre poezie.
Poezia Ioanei surpinde prin aceasta alteralitate a cuvantului, dezgolit de invelisuri, ca o inima pe masa de operatie pulsand inertial in eter viata, emotie. “Ceea ce e in miscare, nu e previzibil. Ceea ce nu e previzibil e foarte greu de definit. Poate fi numai inconjurat de mari spatii nemiscate, poate fi numai delimitat”, releva Ismail. Constiinta are proprietatea de a se infiltra in obiectul cunoasterii, al intalnirii, si de a crea in el. Aceasta invitatie la timp e prezenta in toate lucrarile Ioanei. A cunoaste devine echivalent cu a te simti infiltrat in obiect pentru a-l seduce, a-l ridica la propriul tau rang vital, adevarat act de posesiune si de cedare dureroasa in acelasi timp. Clipa prezenta, care “bate”, are putere faustica asupra timpului static, abstract. Trecutul e permanent altul, mereu modificat in amintirea pe care o are despre el prezentul. Prezentul creeaza permanent timp, nascand mereu alte coordonate (alt trecut, alt viitor), prin resfrangerea in constiinta. Sursa timpului este in viitor, in timpul inca necreat.
Poezia ca act afectiv isi propune in prim plan recunoasterea unei senzatii. Cuvintele trec prin senzatie, nu prin sens. Forma devine forma unei trairi, modul ei intim de manifestare. La sentimentul mortii sau al existentei se ajunge printr-o atentie maxima, la stare, prin estomparea sau augmentarea senzitiva a trairilor. Muzical, adevarul se traduce in adevarul senzatiei. Senzatia reziduala devine intuitie ontologica. Starea existentiala cea mai acuta se obtine pe muchia sensului, la limita durerii. Acest firesc al nefirescului ia in poezia Ioanei, infatisare de joc, cand nu este (si uneori chiar este) joc ingaduit, spectacol pur, intentionata servire a sentimentului. Sfarsitul jocului cuprinde dintr-o data nasterea si moartea, spulberand miracolul in aceeasi secunda in care l-a relevat.


Stamate.
0
@ioana-barac-grigoreIG
Cuvintele tale inseamna ca poezia mea poate insemna ceva si ca eu as putea insemna ceva odata cu ea. Stii ca-mi face bine ce faci. Ai revenit cand trebuia.

Multumesc.
0
@sunet1S
sunet1
uite că am sosit
ca de obicei textura este foarte bine executată se vede exercițiul îndelungat în zona dintre opac și lichid cum zicea breton \"lumina imaginii\"
care să fie centrul acestui poem ?
oricare ar fi el nici nu contează după părerea mea
pentru că ioana aici vorbește cu un prieten / m f sau c
îi povestește ce și cum lăsând limbajului doar un rol instrumental
ce mă deranjează și mă aricește este dă-te-n sânge mafoame mi se par ciudate parcă nu fac parte din construcție dar nu știu cu ce aș putea să le înlocui
mă mai deranjează tonul asupritor eu fac eu dreg ha să moară mama te sparg în cazul în care dialogul este cu un mascul
dacă este cu o femelă iar nu dă bine / nu știu cum vorbesc fetele între ele / dar parcă nu chiar așa
dacă este un dialog cu eul înseamnă că te cerți serios singură
eu cam atât am avut de spus
deci îmi place mai soft dacă s-ar putea
mihai
0