Revedere surprinzătoare

Ca un gentleman adevărat,
Nici măcar un pic n-ai tresărit -
L-ai privit în față degajat
Și, cu eleganță, l-ai pocnit.

simpatică epigramă, poantă foarte bună.

la v2, eventual \"Și de care începuse a-mi fi dor\" (pentru eliminarea lui \"chiar\" și \"cam\")

succes în continuare, domnule Ioan Toderașcu!

Spuneți cinstit, nu e o dramă:
Că nu era chiar întâmplare,
Și că - de dor, de bună seamă,
Erați în casa lui, se pare…

Violinne

Am înțeles că v-ați reîntâlnit
Și că de-acum n-o să vă duceți dorul,
Ar mai rămâne doar de lămurit
Al căruia din voi e dormitorul.

(Că, deh, dacă tot era nevastă-sa singurică…) :)

Nelu, chiar dacă s-au mai scris epigrame despre asemenea „revederi surprinzătoare”, consider că aceasta este realizată într-un mod original. Este o epigramă reușită, care s-a încadrat perfect la tema concursului pentru care a fost scrisă. Desigur, privită ca o epigramă tematică, este mai valoroasă decât citită așa, ruptă de context. Dar tot valoroasă rămâne.
Felicitări!

A plecat normal din țară
Când pe-aicea erau anii grei
Și se-ntoarse mare domn de-afară
Și cu acte-n regulă că-i gay.

În apărarea mea!
Daniela,
Am schimbat al doilea vers cu o a doua variantă pe care o aveam,dar nu cum ai propus tu (vezi că ai 11 silabe în loc de 9). O fi mai bine? Notez aici prima variantă: \"Și de care chiar mi-era cam dor\"
De ce să-l pocnesc pe amic? Din contră, i-am strâns mâna. În ușă!... :)

Vali,
De unde ai dedus tu că avea nevastă? Absolut din întâmplare, tipul era burlac.
Cum sunt eu acum! :)
Mulțumesc pentru aprecieri! Și mie mi se pare o epigramă reușită. O precizare: mi se pare. La fel cum, poate, altora nu li se pare bună.

Nea\' Mitrule,
Acuma îmi spui? Doamne, cum m-am ofuscat eu degeaba! Dar, oare, soția de ce nu mi-o fi spus? O fi uitat în acele momente...

Todo

Ce gânduri îmi inundă scăfârlia,
Și nu mă lasă nici un pic să tac
Păi nu putea să îți spună soția
Când eu știam de mult că ești burlac.

P.SDar și amicul tău știa precis
Când l-ai trezit, în dormitor din vis.

Spuneți cinstit, nu e o dramă:
Că nu era chiar întâmplare,
Și că - de dor, de bună seamă,
Erați în casa lui, se pare…
(Violinne)

Ca prin farmec...

Dorul care-atât m-a perpelit
Mi-a trecut, pe loc, când l-am zărit.


Ce gânduri îmi inundă scăfârlia,
Și nu mă lasă nici un pic să tac
Păi nu putea să îți spună soția
Când eu știam de mult că ești burlac.
(Miloș Petru)

Adevăr grăiești, nea Mitrule

Burlac fiind, așa precum tu spui,
Putea să-mi spună, totuși, soața... lui!

O zi bună!
Todo