factura la gaze

la ce folos și pentru cine fiorul când tăgăduirea lui e evidență în albeața ochiului mort și-n urechile fără timpane în efemera lui existență zădarnic cu limba pipăie sufletele în ele să-și găsească un loc în înșelătoare și zgomotoase păienjenișuri trăiesc fără timp fără scop musculițe prinse de cleiuri subtile viața agonică bâzâire gândea ghemuit în el și-n liniștea insomnică-a nopții așa își zise stătea poate și dumnezeu înainte de a se face cuvânt îi veni în minte maldărele de manuscrise adunate în timp cine le-o mai citi și de ce apoi factura de gaze asta da realitate în paștele mă-si se bucură că n-a dărămat soba se văzu pe scăunel în fața portiței ia foaie cu foaie trage cu ochiul retrăiește clipa fiorul fripte cuvintele se zbat în disperarea scăpării îndoind și răsucind hârtia în flăcări apoi tăcute umbre se fac amorfe cenuși nu-i nimic într-o zi două termin le grăbesc doar cu-o idee sfârșitul mulțumit de planul făcut se-ntinde pleoapele-i devin tot mai grele cască ultimul gând poate c-așa face și dumnezeu acum gândind la opera sa adormi