Roiul

Ceva se întîmplă în stup de n-am somn. Potrivesc apa și-o las să curgă pe mine prelung. Stăruie în ochi imaginea calului pag transpirat alergînd înnebunit în pripon sub atac. L-au lăsat doar cînd l-au văzut prăbușit în iarba înaltă. Cînd am ajuns lîngă el,greu,dar încă mai respira. Ochii lui mari păreau că mă întreabă: de ce? Un mare tremur și a murit.Caii mor totdeauna cu ochii deschiși. Groapă adîncă au săpat lîngă el în care l-au răsturnat. Ciudat cădea pămîntul zvîrlit de lopeți.M-am uitat să-i văd aripile. Era prea tîrziu. Doar ochiul... Trebuie să văd ce e-n stup, trebuie... Ridic capacul.Mai e miere în faguri și ele sînt ghem.Își apără matca. Aproape de urdiniș sînt suratele moarte și unele mișcîndu-se moi. Oare singure se duc acolo să moară? Uite și-un șoarece mort învelit în propolis. Cu șpaclu îl desprind și-l arunc. Curăț și urdinișul de albinele moarte. Vine Invierea, peste tot fi-vor flori, prin el vor năvăli lucrătoarele... Să-i fac un control, zilele astea,la veterinar îmi voi duce Pegasul.