Poezie
depresie
2 min lectură·
Mediu
e oră de noapte, oamenii dorm,
ferestrele-s guri de-ntuneric,
luna pe boltă suie sfielnic.
e oră târzie, oamenii dorm.
o stare şuie mă ţine la sân, nu am somn,
de colo-colo, prin casă umblu bezmetic.
ferestrele-s guri de-ntuneric,
e oră de noapte, oamenii dorm.
poet, cu dispensă cum sunt, totuşi încerc
să găsesc o nouă metaforă lunii,
trăsnet, să rup gura lumii...
hai, las-o moale Ioane, îmi zic privind cerul.
bolta îmi pare foaia caietului de desen din şcoala primară,
pe care-am trasat prima oară cu compasul un cerc,
tremurat şi subţire, deasupra copacilor desenaţi
şi-a copilului cu privirile-n sus.
am spus că e luna plină şi cu acuarela am colorat-o
în alb o ţâră gulbui. fusese, cred, prea udă pensula
că luna mea s-a umflat şi culoarea s-a scurs.
am luat nota cinci.
- puteai să fii mai atent, Ionică mamă, iote ce notă...
- am fost mamă, dar vezi copacii n-au frunze şi luna a plâns.
aşa a crezut copilul de-atunci din desen.
acum o privesc şi-aş vrea s-o întreb... dar ea se ascunde
după o zdreanţă de nor. e ruşinată, îmi zic şi-o înţeleg,
a fost violată, cum să mai dea ochii cu mine?
n-a fost vina ei, ştiu, dar sincer să fiu, după aselenizare
oricât am vrut, n-am mai putut s-o văd ca fecioară, da,
era frumoasă, mă încânta dar ceva, ceva era lipsă...
îi zic lunii: nu mai fi supărată, aşa, s-o mângâi.
degeaba. e adânc deprimată, faţa-i schimbată, parcă-i
bolnavă de icter...
gura lumii e rea: - hei, na, la ea... n-are nici pe naiba,
nici măcar nu-i în eclipsă, se fandoseşte,
e doar în penumbră,
cread-o cine o vrea, pe mine nu mă prosteşte...
azi încă 10.01.2020.
023.216
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 284
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “depresie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14143946/depresieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPal trăirii, gânduri legate de timpul prezent,
amintiri, emoţii şi sentimente stârnite,
întrebări ce nu mai au timp de răspuns,
topite sunt toate-ntr-o stare,
şi starea-i fierbinte şi arde şi să scapi de ea
e musai s-o torni în matriţa cuvântului scris,
răcindu-se astfel să devină-o poveste, un fel de
bibelou, mai mult sau mai puţin reuşit, pe raftul
vieţii pus să aştepte din când în când o privire...
iniţial s-a vrut trioset dar a ieşit ce-a ieşit,
un bibelou aiurit dar pe care acum cu drag îl privesc
şi-i mulţumesc că a reuşit să vă capteze atenţia.
de-aţi şti cât mă bucur...
vă mulţumesc pentru timpul acordat, pentru vorbele bune
şi pentru urarea care deja a produs primul efect, starea de bine.
urându-va la rându-mi un an cu împliniri, îngăduitoare doamnă,
sărut mâna. Ioan.
amintiri, emoţii şi sentimente stârnite,
întrebări ce nu mai au timp de răspuns,
topite sunt toate-ntr-o stare,
şi starea-i fierbinte şi arde şi să scapi de ea
e musai s-o torni în matriţa cuvântului scris,
răcindu-se astfel să devină-o poveste, un fel de
bibelou, mai mult sau mai puţin reuşit, pe raftul
vieţii pus să aştepte din când în când o privire...
iniţial s-a vrut trioset dar a ieşit ce-a ieşit,
un bibelou aiurit dar pe care acum cu drag îl privesc
şi-i mulţumesc că a reuşit să vă capteze atenţia.
de-aţi şti cât mă bucur...
vă mulţumesc pentru timpul acordat, pentru vorbele bune
şi pentru urarea care deja a produs primul efect, starea de bine.
urându-va la rându-mi un an cu împliniri, îngăduitoare doamnă,
sărut mâna. Ioan.
0
Să ai un an mai bun, Ioan!