Poezie

noapte de iarnă

2 min lectură·26 noiembrie 2018

Mediu

mignonă, volubilă, albă și caldă,

te-apleci, prea sexi, și pui lemne pe foc.

ce noroc a dat peste mine,

îmi zic în gând și tare:

ai grijă să nu sară-o scânteie pe tine

să iau foc.

hai,hai nu ți-i bine...

ba da, dar sunt gelos pe scânteie.

te bagi lângă mine în pat,

ai picioarele reci, le cuibărești între-ale mele,

la rându-mi mă fac mititel

cuibărindu-mă,atât cât pot, între sâni.

un sărut.

cred că așa se simțeau zeii bând din ambrozie,

îmi trece prin gând.

nu crezi că-i prea cald, eu mă dezbrac.

te lași și tu dezbrăcată...

afară e noapte, e frig, promoroacă.

pe dinăuntru, pe dinafară,

trupul tău e-o sahară,

eu gâfâi cu pași de cămilă,

mă-nnăbuș de cald...

privim la televizor slujba ținută de Daniel și Bartolomeu.

mâine, îmi zici,se face sfințirea catedralei neamului,

au dat-o la-ntors,îi zice acum a eroilor.

și-i bine așa,zic. o catedrală,două

e de gen feminin și nu e femeia oare

o catedrală ce sfințește mereu spre-nviere eroul căzut?

râzi. ia să văd, da bietul de el, e căzut...

un câine latră în noapte de frig sau la lună, nu știu,

mi-e milă de el, sigur este legat...

ce faci,sforăi ca un trabant...

mă iau pe brațe ușor și mă pun pe salteaua de aer...

focul duduie-n sobă, e cald

și pruncului din mine i se lipesc pleoapele și adoarme...

mâine e încă o zi, vei face focul din nou

și poate... ritornero,ritornero...

001.546

Ioan Postolache-Doljești. “noapte de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14133695/noapte-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.