Poezie
tăcerea ta cât o sarcină de mare,Ioana
1 min lectură·
Mediu
printre giumbușlucuri de veverițe,
un guguștiuc îți cântă-n copacul din fața casei.
nu mă auzi, nici copacul nu-l vezi,
cu părul roșu,
cu ochii tăi verzi(?)
nepăsătoare te urci în mașină.
mă furișez lângă tine c-un gând
plin de muguri florali,
ochii tăi aș vrea să-l sărute...
e iar primăvară, Ioana,
unde-i poetul din tine,
de ce-l ții ferecat în hruba tăcerii,
de ce-l văduvești de cuvinte?
023.863
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 67
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “tăcerea ta cât o sarcină de mare,Ioana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14122049/tacerea-ta-cat-o-sarcina-de-mare-ioanaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPpoate fi înterpretată și-așa
doar că eu chiar sunt curios ce spune Ioana,
de-o spune ceva...
mă întrebam de mă mai citești,
văd că da și mă bucur.
cu prietenie,Ioan.
doar că eu chiar sunt curios ce spune Ioana,
de-o spune ceva...
mă întrebam de mă mai citești,
văd că da și mă bucur.
cu prietenie,Ioan.
0
Te adresezi femeii din tine într-o pleiadă de metafore voalate,
apelând la interogație... e primăvară, domle, totu-i verde... :)
Din ce în ce mai aplecat spre esență, verbul tău miroase a Poezie...
M-am oprit în mod inspirat la textul tău...