Poezie
între patru ochi
1 min lectură·
Mediu
nu-ți curge năsucul
în obrăjori bujorii-s deschiși
n-ai febră
locul e cald
ești curat
te mângâi
te pup
știi că-mi ești drag
de ce mă privești așa și pui boticul
gata să plângi?
mă ia cu mânuțele pe după gât
se lipește de mine și îmi șoptește aproape scâncind:
îmi e dor de ea
de tine
de mine
de noi îmi e dor...
îl pup pe creștet și zic mai mult pentru mine:
Doamne
de-o viață suntem împreună
eu am îmbătrânit
tu cum de nu te maturizezi
să vezi că toate-s pe dos
că lumea e rea
cum de mai crezi în minuni?
sună telefonul
răspund
cine-i mă-ntreabă?
era fericirea dar și-a cerut scuze
formase un număr greșit...
aș merge să ne dăm cu săniuța ca pe vremuri
dar picioarele nu mă mai țin
în echilibru pe gheață
de oase frânte mi-i frică acum
așa că mai bine stăm la căldurică
ticluind o banală poveste copile
ce spui?...
023.629
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “între patru ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14121279/intre-patru-ochiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPcând îți dai seama că degeaba ai aripi
dacă nu te mai ajută să zbori și-atunci,
să scapi de utopii și angoase îți zici:
fii mulțumit și bucură-te de universul care ești
asumându-ți limitele. da, cum să nu,
cu alte universuri poți fi tangent,
cu unele chiar te intersectezi dar nu uita că,
la modul general,mai toate îți sunt paralele
și-n trecătorul zbucium al vieții tu ești
aproape tot timpul singur, cum singur e în tine
dumnezeu cu chipul tău în tine răsfrânt.
iubește-l pur și simplu fără o clipă să te
întrebi de ce și nu-l minți. în tine păstrează-l
până la moarte copil și pe limba lui vorbește-i
cu sinceritate...
așa am făcut și mă bucură nespus de mult tangența
și pentru atenție și stea vă mulțumim.
sărut mâna, Ioan.
dacă nu te mai ajută să zbori și-atunci,
să scapi de utopii și angoase îți zici:
fii mulțumit și bucură-te de universul care ești
asumându-ți limitele. da, cum să nu,
cu alte universuri poți fi tangent,
cu unele chiar te intersectezi dar nu uita că,
la modul general,mai toate îți sunt paralele
și-n trecătorul zbucium al vieții tu ești
aproape tot timpul singur, cum singur e în tine
dumnezeu cu chipul tău în tine răsfrânt.
iubește-l pur și simplu fără o clipă să te
întrebi de ce și nu-l minți. în tine păstrează-l
până la moarte copil și pe limba lui vorbește-i
cu sinceritate...
așa am făcut și mă bucură nespus de mult tangența
și pentru atenție și stea vă mulțumim.
sărut mâna, Ioan.
0
M-am bucurat ca și copiii, citindu-l. Mai aveam și eu încercări, atât de frumos, nu. Înstelez, dintr-o inimă de copil, care s-a bucurat.