Poezie
între patru ochi
1 min lectură·
Mediu
nu-ți curge năsucul
în obrăjori bujorii-s deschiși
n-ai febră
locul e cald
ești curat
te mângâi
te pup
știi că-mi ești drag
de ce mă privești așa și pui boticul
gata să plângi?
mă ia cu mânuțele pe după gât
se lipește de mine și îmi șoptește aproape scâncind:
îmi e dor de ea
de tine
de mine
de noi îmi e dor...
îl pup pe creștet și zic mai mult pentru mine:
Doamne
de-o viață suntem împreună
eu am îmbătrânit
tu cum de nu te maturizezi
să vezi că toate-s pe dos
că lumea e rea
cum de mai crezi în minuni?
sună telefonul
răspund
cine-i mă-ntreabă?
era fericirea dar și-a cerut scuze
formase un număr greșit...
aș merge să ne dăm cu săniuța ca pe vremuri
dar picioarele nu mă mai țin
în echilibru pe gheață
de oase frânte mi-i frică acum
așa că mai bine stăm la căldurică
ticluind o banală poveste copile
ce spui?...
023605
0
M-am bucurat ca și copiii, citindu-l. Mai aveam și eu încercări, atât de frumos, nu. Înstelez, dintr-o inimă de copil, care s-a bucurat.