Poezie

de ce m-aș uita prin vizor?

1 min lectură·30 ianuarie 2018

Mediu

în aștrnut mă simt fără corp.

am visat ceva plăcut

și-mi ziceam...

luna plină din geam mi-a furat visul.

nu mă mișc.

starea de imponderabilitate

îmi unge clipa cu unt și dulceață de nuci.

cu vicleșug doar de tine știut

îți faci prezența în gând.

cu păru lung strâns în coc neglijent,

mititico,

îți stă bine-n cămașa mea ce-ți ajunge

aproape de genunchi.

cu mânecele suflecate moșmondești

la expresor,

caști cu mâna la gură,

te-ntinzi,

sânii leneși împung cu sfârcurile

piepții cămășii.

nu îndrăznesc nici să respir

mă tem că din umeri ți-or da aripi