Poezie
blestem
alzheimer 3
2 min lectură·
Mediu
te blestem prietene să n-ai parte
să dormi cu uitarea în pat
să nu vorbești cât ziua-i de lungă
în casa ta cu tăcerea
în zi de duminică te blestem
blestemul meu să se prindă
să nu-i dai iubitei cu lingurița mâncare
să n-o cauți între picioare
doar ca s-o speli când e murdară sau udă
să nu știi dacă ochii ei te cunosc de te văd
urechea ei când îi vorbești de te-aude
de înțelege cuvântul ce-i spui
când te privește cu ochii de surdă
te blestem prietene să n-ai partea ce-o am
să-ți tremure inima-n tine de cu apa se-neacă
la blender mâncarea s-o dai s-o poată-nghiți
chinuindu-te ore în șir și s-o vezi
zi de zi că se descărnează că vlaga își pierde
că e din ce în ce tot mai slabă
că viața ei depinde numai și numai de tine
că țăndări e universul de vise în care te zbați
că întrebarea "de ce" e pumnal în viscere
că nu mai știi în viața ta ce e rău ce e bine
că plumb îți e zborul n-ai vrea și tot cazi...
te blestem prietene cât vei trăi
de toate astea nimic să nu știi
și chiar într-o zi dușman de-mi vei fi
să n-ai parte să știi
să n-ai parte să știi...
022.761
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 216
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14094312/blestemComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPbolile sunt năimiții fără scrupule
mercenari fără mama și tată și fără de dumnezeu
ce atacă întruna
între etern și efemer e o continuă și crâncenă luptă
viața nu vrea prea mult
o stare de bine
un strop de iubire
și tihnă în marea și fascinanta aventură
a cât mai adâncei cunoașteri de sine
neant și uitare de toate moartea rânjește sardonic
în valuri trimite mesagerii cu colți de vampir
să muște din trupul de lumină al vieții
prezumtivi criminali sunt toate bolile lumii
dar cel mai pervers criminal e Alzheimer
din omul cu aripi vioaie de gând
colibri din toate florile unuversului culegând
nectarul cunoașterii
face aproape un stârv
lăsându-i doar chinul mucului de lumânare aprins
doar atât cât să se știe că tu omule
oricât de mare te-ai da
până la urmă ești un mare nimic...
că ai rezonat mă bucură mult
și tare-aș fi vrut să n-am de ce să scriu poezia
îți mulțumesc pentru sensibilitate atenție și stea
sărut mâna care a scris comentariul,Ioan.
mercenari fără mama și tată și fără de dumnezeu
ce atacă întruna
între etern și efemer e o continuă și crâncenă luptă
viața nu vrea prea mult
o stare de bine
un strop de iubire
și tihnă în marea și fascinanta aventură
a cât mai adâncei cunoașteri de sine
neant și uitare de toate moartea rânjește sardonic
în valuri trimite mesagerii cu colți de vampir
să muște din trupul de lumină al vieții
prezumtivi criminali sunt toate bolile lumii
dar cel mai pervers criminal e Alzheimer
din omul cu aripi vioaie de gând
colibri din toate florile unuversului culegând
nectarul cunoașterii
face aproape un stârv
lăsându-i doar chinul mucului de lumânare aprins
doar atât cât să se știe că tu omule
oricât de mare te-ai da
până la urmă ești un mare nimic...
că ai rezonat mă bucură mult
și tare-aș fi vrut să n-am de ce să scriu poezia
îți mulțumesc pentru sensibilitate atenție și stea
sărut mâna care a scris comentariul,Ioan.
0
este ca un semnal de alarmă tras pentru ceea ce se întâmplă tot mai frecvent pe scara bolilor celor mai ciudate la ora actuală. și pentru că ai redat cum nu se poate mai bine gravitatea acestei boli, remarc!