Poezie

poezia

2 min lectură·17 decembrie 2015

Mediu

o poezie două de-a pururea femeie oricine o scrie

și toate femeile lumii tânjesc să fie remarcate adulate

iubite divinizate chiar să stârnească invidii de ce nu

să intre în gândul oricui de el lipite mereu să rămână

un ochi doi bărbat va fi pe vecie și-n ochi încearcă

poezia să sară mereu...

unele fac pe dracu în patru să îl șocheze pentru a-i capta

atenția râd strident sau fățarnice plâng complexatele

cad în extreme se tunează se tatuiază boite sorcove

renunță la pudicitate și-și flutură țâțele bucile mimând

pe podium extaze unele-s mute ciufute altele cu logoree

trăncăne vrute nevrute...

hârșit de traiul cu ele atent le citesc căutând misterul

adevăratei femei inteligentă cu tact știind când să fie

sfântă când curvă care să știe să folosească frâna la derapaje

când cioburi ești să știe să te adune din drum cu meșteșug

să te facă iar cupă la masa zeilor...

doamne cât sunt de puține... fete bătrâne ajunse cele ce

s-au mulțumit cu gloria clipei le văd uitate pe rafturi

în colb plângându-și de milă...

adevăratei femei ce răbdătoare de-o viață-mi pozează

caut mereu schimbând pe șevalet pânză după pânză să-i

prind pe chip acea misterioasă lumină care să-i spună

povestea și cât aș vrea într-o zi ca toți de alfel

mulțumit să mă pot iscăli poetul iar pe rama monalisei

mele să-i scriu adevăratul ei nume poezia...

știu cum să nu dar oare Moș Crăciun

nu e și el doar un vis

de ce să nu fiu și eu copilul ce visează

frumos în sărbătorile iernii...

001.173

Ioan Postolache-Doljești. “poezia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14085029/poezia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.