Poezie
uitare
1 min lectură·
Mediu
pe tot ecranul curge-o cascadă
mă miră culoarea roșie
poate îmi zic
e o imagine luată din vena cavă
dar nu
imaginea se tot micșorează și apa cascadei
e păr răvășit pe umeri înguști de femeie
o fi pe o rotativă sau operatorul
în jurul ei se rotește ușor depărtându-se
(de ce am sentimentul ciudat că acela sunt eu)
profilul
semiprofilul
drept în ochi mă privești
de ce privirile tale sunt triste
de ce zâmbești chinuit...
te-nghite lent depărtarea
văd marea lipindu-ți poalele de genunchi
camera se lasă aproape de val
proiectându-te pe-un fundal de apus
cred că devin mic de nu prea mă mai vezi
îți iei eșarfa și-o fluturi cu mâna pe sus...
te faci de o palmă
un deget
un semn al mirării
un punct
și gata
te-ai dus...
cerul de-apus în brațe ia marea zbârcită de hulă
din toate părțile ceața umple imaginea
lumina s-a stins...
ecranu-i pustiu pătat pe ici pe colo de muște
și-s singur...
012160
0
Și atunci te cufunzi în ''uitare''.