Sub Crucea sudului

pendulam în colbul stelar căutîd reazăm pe clipocitul valurilor. pluteai unduietor ca furată de-un vis. te-ai oprit alunecînd pe corali și,îndreptîndu-ți privirea spre cer,ai ridicat mîinile. am crezut că mă chemi.nu.ți-ai adunat în pumn părul lung și l-ai stors apoi, rîzînd, l-ai scuturat împrăștiind puzderi fosforescente de alge în jur. undeva pe țărm tobe începură să bată. te-ai ridicat în genunchi. razele lunii zvîcneau pe sînii rotunzi. ai simțit pericolul și-ai plonjat.te urmăream.din cînd în cînd spatele mlădiu se-ncovoia în salt prelung,prin ape propulsîndu-te,torpilă. l-al patrulea atol ajunsă, te-ai oprit și te-ai întins, cruce de dor, sub crucea sudului.mai spre sud eram eu. am venit printre picăturile genelor ude în ochii tăi mari,căprui cu irizări viorii. purtai pe trup mirosul mării și gustul ei pe buze l-am simțit.cu pîntec supt,feminitatea goală... scănceai cu ofturi mici și ochii-nchiși cînd ți-am șoptit: așteaptă-mă,mă duc să îmi iau trupul... mă mai aștepți?de ce n-am mai venit?