Plecarea rîndunelelor

Patru cuiburi sub streșini, patru perechi și noi eram a cincia... Rememorez iubirile lor, iubirile noastre... Au scos două rînduri de pui, în două rînduri ne-am scos și noi ochii... Cu rîndunelele-ai plecat, eu îngrijesc puiul cu aripa îngherată de mîță și sufletul zgîriat adînc de ghearele tale, iubito. Au plecat rîndunelele; la primăvară se vor întoarce la cuiburi, tu nu, al nostru s-a năruit, plecato!