Nesuferitele belele

în plină vară vă zic e toamnă tîrzie și-i frig ca frunzele-s visele mele sînt știrb bătrîn chelbos și ghebos dar încă mai cred că-s bățos după atîtea nesuferite belele nu știu cum dracu dar ele tot vin ca pe-o conductă în pantă și gîlgîie fîsîie năclăite-n venin cred că sînt glume le iau în răspăr dar ele sînt seci fără poantă mă gîdilă parcă pe creier oftica sînt la naiba cum sînt și n-aș vrea dacă destinul ar fi o muiere aș otînji-o peste buci cu-o nuia