Statornicie

te regăsesc de fiecare dată-n crugul nondependențelor orfee premeditîndu-ți lapidarea mental arunc cu pietre-n tine dar se sparg și meteoric ard în atmosfera noilor speranțe și-n fiecare iar frica ideei complexului vinovățiilor mă scapă d-eventualele păreri de rău și-mi oblojesc tăcut cu grijă rană mereu făcută de năravul tău ........................... de tine fug la tine mă întorc de tine sînt sătul de tine-mi este foame mă arzi în jar și frig congelator de tine-s plictisit de tine-mi este dor de tine-s vindecat și-atunci de ce mă doare te mai trăiesc să te omor să poți să te renaști să ne-ntîlnim din nou și după noaptea următoare