Abandon

Mi-am spus deseori că iubirea E pentru mine-un capitol sfîtșit și nu-mi dau seama cum viața Mă face mereu un cer răvășit. Îngerii îmi plîng pe-o aripă, Damnații pe umărul stîng, Inima o aud răzvrătită, Îmi vine să rîd și să plîng. Mă cert în zădar; Din brazda tăiată adînc de cuțit Floarea roșă-mi cuprinde ogorul și-aș vrea să zbor și mă mint. Trezită e-ntruna lumina, Pod curcubeic îmi pune sub tălpi Și talpa se frige întruna Dar orchestră stelară îmi cîntă în piept. Ceva se petrece cu mine De parc-aș trăi netrăitele vieți A celor luați prematur de înalturi Nemaiputînd să ajungă poeți. O voce mi-a spus odată: deschide! și eu fericit am deschis. Furtuni au smuls din țîțînă fereastra, Pe ce să mai scriu interzis?