Licurici

trecînd prin pînzele luminii aud în urmă scîntece de vis zădarnic sar la gîtul neputinței e drumul revenirii interzis încrîncenat fără de voie simt șfichiul clipelor arzîd pe crupa gîndului zăbala pegasul meu o mușcă sîngerînd la pas ar vrea spre ursa mare sau trap intins spre casiope ori în galop pe căi lactee dar frîu-i slab și-i la ioan nimicul sufocat de griji ros de rachiu țigări și de femeie în putregaiul vieții vierme dar cel puțin un licurici