anotimpurile bătrâneţii

în primăvara bătrâneţii strâng petale vestejite-n păr privind la fructul minuscul ivit din timpul dus ca singur adevăr... în vară-or fi şi creştere şi pârg şi gust plăcut de fructă coaptă în repetabila poveste... cândva în toamna bătrâneţii privind retrospectiv pe sub mustaţă va fi ascuns un zâmbet stins de dulce-amar... în iarnă ca un eschimoş bătrân pe-o sanie de gheaţă trasă de cânele îmbătrânit în mine voi rătăci în depărtări de alb precum zăpada adunată-n plete pierind în aurori polare fulg atâta doar un fulg fără regrete...