în ajun

aştept zădarnic să mă sune copii la interfon să le deschid să vină şi la mine cu colindul... în coşuleţul din nuiele i-aştept cu struguri mere şi gutui şi câte un bacşiş de câţiva lei să-i mulţumesc precum făceau ai mei copiilor de-atunci... e-al treilea ceas de întuneric şi nimic degeaba trag cu ochiul prin vizor de telefon legaţi copiii-s azi cu ochii doar unii mai învaţă-un obicei sperând c-or să se vadă la televizor hei hei vedete... dar ăsta este timpul lor aşa că eu înghit nodul care îl simt în gât zicând copilul care-am fost e încă viu în mine şi dacă-s moş fac un pustiu de bine şi îl îndemn să plece pe afară că-i ajunul şi la întoarcere să-mi cânte ca pe vremuri cu patimă în pragul uşii un colind...