stuparul

închide ochii şi e grădină, pajişte, câmp, poiană, pădure. beţii de parfum, de culori, beţie de flori pretutindeni. creierul,stup fremătând de gânduri, albine din suflet rame de ceară făcând, faguri umplând cu păstură, miere, polen şi propolis, trăiri de copil, de tânăr, matur... vechi apicultor, imun la venin, descăpăceşte ramă cu ramă... în ambalaje mai mult sau mai puţin arătoase aşează rodul prisăcii, le pune pe tarabă. la preţ scrie gratis şi-ar vrea să împartă cu drag, în stânga şi dreapta dar, n-au căutare... deschide ochii. la cuibul de la geam s-au întors rândunelul cu rândunica lui de-astă vară. e în dilemă: să mai rişte să ducă prisaca în luncă, în liziera pădurii sau, s-o ţină departe ferind-o astfel de gărgăuni şi prigorii...