egoism

uzez de paralaxă uneori să prind inaccesibilu-n cătare şi-l muşc în şagă de urechi. în muşcătura de-alintare îşi simte zaua slăbiciunii şi minte cu neruşinare că-l doare, că nu-i, cum mie mi se pare şi că habar nu am de ce e-n stare, mă rog, bla bla,bla bla... şi-atunci deschid şi-nchid câte un ochi, îl pendulez în legănare până voinţa îi devine flască şi pot să-l manevrez cum vreau... aşa-i c-aici te regăseşti şi tu muşcata tandru de ureche? desigur da că după... mi-ai zis c-un ton aiure de-ncântare: ce proastă-am fost, cum ma-i tradus, eşti pezevenghi fără păreche... acum ştiind că ţi-a plăcut, îţi zic şi eu: la început de an îţi fac urare la cât mai multe legănări cu basculare dar,dar, basculantul să fiu eu...