lăstunii

au plecat lăstunii din cuibul de la geam arareori mai vin în zbor doar să-l mai vadă... în noapte norii s-au făcut grămadă în tunete şi fulgere şi a plouat. stins este focul zilelor de cald s-a răcorit e august prima zi şi luna ultimă de vară ca şi lăstunii şi ai mei s-or reîntoarce-n altă ţară... luate-n braţe cu nimicuri zilele-n fugă nici nu le-oi simţi şi iar veni-vor scuturări de frunze de brumă de zăpezi şi ce-or mai fi iar eu tânjind la primăvară privi-voi cuibul de la geam cu optimism că nu-şi vor uita cuibul şi-n zbor lăstunii mei vor reveni...