tristeţea răcorii

şi a fost un vaier de vânt şi-o răpăială de grindină măruntă în geamuri scurt timp ca o răbufnire de dor a răcorii norul scăpat peste munte a mai bombănit slab o vreme atât cât pentru câteva fulgerate instantanee şi repejor a dispărut la marginea zării brusc frunzele salciei au încremenit poate-n mirarea-ntâmplării... am deschis larg fereastra şi-am chemat porumbeii bucuroşi au venit să-mi ciugulească din palmă boabe de grâu pe un horn din vecini un pescărus rătăcit dădea insistent glas chemării i-am căutat cu ochii perechea era singur ca mine...