la solstiţiu

puncte trase de urechi de orgolii ajunse virgule se bâţâe de colo colo printre cuvinte crezându-se geniale şi mare-i gâlceava între punct şi virgulă pe sama cine-i mai mare clonţoasă din fire la beregata lui sare cine eşti tu băi ăsta fără dimensiuni un nimic o căcărează scăpată la capăt de propoziţie frază şi-atât pe când eu... un prăpădit sfârc de codiţă acolo semnificând nici gând nici cuvânt ci doar o scurtă tăcere iar locul tău ideal e la mijloc de caca dacă nu cumva deşteptul nu-l ia în braţe pe şi dar... ssst eşti tăcere... cu vârful pixului pe foaia de scris priveşte dus în albul adânc cu gândul la cerul înalt la axa pământului în solstiţiu de vară la nebunia de azi la încălzirea globală la discomfort călduri şi sudori trufii cruzimi minciuni la războiul ascuns ce-i în toi la solstiţiul lui aproape uitat repetabil acum doar în gând renunţă pe foaia albă un punct visează la en variante de drum să ajungă cuvânt...