cred că e ziua mea proastă

îi simt privirea în ceafă ca o arsură mă-ntorc brusc e-ncremenit ca o stană doar ochii trec cu mâna prin fața lor nu clipește du-te-n secțiunea de aur a mă-tii... plec și-nchid ușa pendulez între a mă duce în dormitor să fac patul la bucătărie să pun de-o cafea ori la calculator să văd de m-a... o cafea cana de sticlă cu toartă e plină cu vin paharu-i întors cu gura în jos scârbos pute-a țigări ordinare ca-ntr-un stop-cadru cu pixu' la capăt de rând stă aiurit cu privirea în jos închid ușa să nu-l deranjez rămâi fir-ai... bag calculatorul în priză și bietul bătrân bâzâie ca un bărzăun amețit clipind des din ochiu lui roșu imprimanta se trezește și ea iote-te domnule s-a hotărât îi aud glasul sarcastic ca Buda în poziția lotus stă pe foile cu scrisul mărunt tăieturi paranteze vraiște împrăștiate pe pat aia nu zice e humor infantil nici aia nini nici sunt puerile nici vorbă de cometnarii sunt doar însemnări făcute la cald și cum obiectiv nu ești decât să dai cu mucii-n în fasole mai bine păstrează-le doar pentru tine... cu palmele pe genunchi și picioarele sucite sub el ca un ventriloc fără să miște din buze tot zice și zice... închid calculatorul și-i arunc un hai sictir în nirvana... s-ar putea să fiu "călcat" de "vrăjmașă" așa că voi schimba lenjeria de pat fereastra-i deschisă perpelit o noapte-n nesomn sprijinit în coate pe geam adulmecă reci depărtări întoarce capul doar o clipită cât să-mi arunce o chiondorâșă privire... cred că e una din zilele-mi proaste că nu mai încap în toată casa de mine hai să punem lumânări pentru vii pentru morți și-apoi o fugă-n bazar vechitură printre vechituri poate-i mai bine...