guguștiuci în solstițiu

chiar sub coșul centralei în scobitura de scârț din câteva bețe și-au făcut cuib guguștiucii pe rând clocesc ouăle parcă-s tâmplele mele clocitoare de gânduri pui vor ieși și-i vor crește din gânduri s-or naște cuvinte... primul rând de pui aproape de zbor au făcut imprudența să zboare și au căzut ajungând papa bun mâțelor vagaboande taman ca imperfectele-mi poezii halite de mâța uitării... clocesc din nou preventiv am atașat sub cuib un suport până la zborul de tot să nu mai cadă uite-așa să râmână mâța cu gura uscată... în puii mei...