corecție

deprinderea-i veche cu toate că-s semne să scap am ajuns la trei metri dar ritmu-i prea slab și nu cred că abolită va fi până la finele vieții a-nceput când încă prea mic la școală să merg citeam din Coșbuc și mândru nevoie mare bătrânul m-a dus la oglindă vezi ce frumos și deștept flăcău are tata și ochii țâncului străluceau dar nu-i așa copilul nu rămâne copil începe să facă prostii și-am făcut nu m-a bătut niciodată ci mă trimetea să mă uit în oglindă și să-i spun ce-am văzut am crescut m-a-nghițit lumea cum n-am putut să iau oglinda cu mine înainte de-o mare prostie mă trezeam la un metru sau doi în față privindu-mă trișam făcând viitorul trecut și-ntrebam e frumos ce-ai făcut de multe posibile belele-am scăpat doar gura n-am putut să o fac pușcăria cuvintelor totdeauna iată și-acuma de ce n-am putere să tac