pescar

malu-i abrupt înalt și râpos se văd rădăcini despuiate plopul își susură frunza fără de vânt și apa curge cu-nșelătoare bulboane lansetă firul la capăt cu plumb floare de râme-n cârlig soare liniște în iarbă doar țârâitul de greieri arunc nu trebuia vine un plaur deasupra apei firul rămâne întins cu ea paralel sub el plaurul care de fapt e altceva s-a oprit îmi pun ochelarii privesc mai atent e o spinare de hoit un bot nechezând iese din unde și-o coamă trecând printr-un laț alburiu ce-i prinde grumazul mă fulgeră gândul pe firul întins ar trebui să mă duc cu ochiul să trag că acolo se-ntâmplă ceva o zvâcnitură și brusc clinchetește clopoțelul înțep și din greu mulinez vârful e-un semicerc balansând într-o parte și alta oau mamă l-am prins în planul secund soarele lucește pe cal care tras se pierde în aer încet chiar deasupra oglinzii ultima imagine sunt stropii căzând de pe smocul albastru al cozii locul în care a fost bolborosește înghițindu-se parcă și piere brusc firul cade moale pe ape mulinez fin șerpuiește ca o timidă speranță capătul rupt e subțire ca atins de căldură privesc apa cu-nșelătoare bulboane viața într-o zi cu sculele strânse sau nu prins de grumaz de-un laț nevăzut... bolborosind apa pe sine se va înghiți rămânând în urmă o albie seacă c-un mal înalt și râpos cu rădăcini dezgolite și-un susur de plop îngânat de țârâitul de greieri lumea...