felia de zahăr

bat crupa calului șarg atât cât să-i sară praful din păr pufnește pe nări și bate cu stângul în colbul drumului cu copita din buzunar scot o felie de zahăr și-i dau când o ia mă gâdelă-n palmă și-n ochii lui mari mă văd eu bucuros de zâmbetul tău felie de zahăr eu calul tău șarg am piedică azi la picioare m-ai legat în pripon cât ajung cercu-i uscat fără iarbă tresar la zdrăngănitul oricărei căldări dar nimeni nu mai vine cu apă... mi-i dor de felia aceea crocantă dulce și albă într-o zi cred că am să mă rup din pripon și-am să zbor singur de la un pol la alt pol cu dinții rupând nechezând asfințitul...