Legume-n conserve de toamnă

de ce și nu altceva pentru că-i tonic dacă ți-i fruntea teșită e bună o pală de păr răvășit peste ea toamna de fapt e un nou început fluturii toamna sunt ouă o noapte de samba la rio-aș mai vrea dar parcă urc pe treptele oboselii plante și flori farmecul verii pe care noi l-am uitat de mai vreau o idilă ecuatorială în dormitor drumul spre stele trece prin iad la mormântul tatălui meu mă simt tot copil despre destin nu știu prea multe de-aceea-l ignor ți-am dat cândva un inel să te mai întreb de-l mai ai coapsele tale încă mă strigă percep uneori glasul tău ca de strigă cu gânduri ascunse la distanță mă ții și îți place când sfinții coboară de pe crucile arse nu crezi dar aiurea nu-s vorbele mele știu că de rodul iubirilor noastre n-am parte pârjolit am fost de tine-ntr-o noapte pe frunte mai am un sărut cât o linte de la plecarea-n departe legume-n conserve de toamnă toate astea-s iubito în comă pus la aparate când tu și cei de pe lături veți fi plictisiți că nu mai mor eu să știi le voi desface capacele...