La părinți

copil neștiutor și curios priveam de pe buza gropii cum jos puneai în coștei oasele vechi ai ridicat hârca și-ai zis gropnicerilor râde de ce-o fi bucuros ai pus-o în săcușorul de pânză și-n nișă făcând semnul crucii o altă odihnă să aibe la picioarele lui bunicu crucea ta e mai veche a mamei mai nouă una lângă alta ca-n viață brațele lor se ating ca un bun venit când au adus-o pe mama pământul s-a surpat dezgolindu-ți coșciugul craniile voastre nu-i așa tată că râd și eu voi umple la rândul meu un mormânt c-așa-i viața de-aceea în mine vă port și nu plâng nodul din gât o fi de la aplecatul asupra florilor să le ud și colbul din ochi de la vânt încolo e totul cum e copilul s-a dus la mai bine în lume vom mai avea un nepot da suntem singuri...