fila

în chimia zilei care îcepe ce fel de ion voi fi, negativ,pozitiv? negativ ,vei spune,deja îmi strici ziua,încetează de... exact așa gândeam și eu în fața filei albe. e-atât de curată,imaginează-ți,ioane, că-i scutecul alb ce înfășoară un prunc și pruncul acela-i pământul sub albul zăpezii de-afară, imaginează-ți că-i o scrisoare pe care ți-o trimite tatăl în ziua-n care împlinește opt ani de când nu se mai lasă văzut și-n care îți spune că moartea e-o gaură albă revers al găurii negre din cer,desăvârșită prin faptul că ea absoarbe nu numai materia ci și conștiința timpului. sau, de ce nu, fila asta albă poate fi leagănul unei poezii de suflet cum ar fi: în noi sunt păsări paradis privighetori egrete în noi când moare câte-un vis vin corbii tristelor regrete... dar nu i-am întinat virginitatea.e fila pe care mereu o pun deoparte de-atâta timp... poate pe ea îmi voi scri epiaful, poate rămâne-va curată și albă doar cu ampretele nevăzute ale degetelor mele, speranță neâmplinita a unei poezii dăinuitoare...