Rusalii

ușurel ca o tăcere-a pruncului sătul de țâță mă cuprinde-un fel de pace limpede fără de timp tâmpla mlaștină-împuțită colcăind de viermii-gând care devorează hoituri de trăiri fără cuvânt își retrage-n mâl otrava algelor în putrezire broaște șerpi tritoni și larve nu mai sunt simt cu uimire limpezită apa scapă din cătușe libelule și un stol imens ce umple maluri cer de-efemeride aburi subțirei ridică-n răsăritul nou al zilei și un duh plutește tainic peste fire simt așa o bucurie fără deslușiri anume și aș vrea să strâng în brațe toate farmecele lumii gânditori cum și voi sunteți vă primesc la mine-n suflet la o masă încărcată-a prăznuirilor luminii