ars poetica

scindarea cînd o face pîn-la mărimi de undă în sfera-i de fractarii nu are-n gînd vreo scenă ci fără de pretenții în universu-i ...ludic din cioburi de trăire să facă un vitraliu atît doar că ochiul străin de-o vrea să-l vadă putea-va el să spună că ciobul ăla-i cîș că uite cel de colo nu se-ncadrează bine iar celălalt de-acolo putea fi pus pieziș nu îl va contrazice nici în interior cu forța nu-l va duce să vadă cum lumina pătrunde-nlănțuită în dansuri de culori ci dezbrăcat de straie eliberat de toate de propiul său pămînt trudind inponderabil proces adiabatic își va mări vitraliu stergînd sudori de gînd mereu că-i zi ori noapte boltindu-l împrejur topit apoi de viață să nu cunoască moarte un sîmbur să rămînă multicolor și pur