ioan peia

...și titlu care este un mare rateu.

...fără să ezit:
\"sufocă inima în penumbră\"
\"ce indecență plată \"
\"rup rădăcini inegale\"
\"plină cu ochi lucizi\", care sunt tributare vechii metehne, anume aceea de a scăpa din mână frâul esenței și a eșua în descriptivism gratuit.
evidențiez, ca deosebite, ultimele trei versuri, despre care am putea vorbi ca fiind ireproșabile.

ce ai citit tu din nichita? că e de presupus că, orbit de ură, nici titlul vreunui volum nu-l știi...

încetează odată cu bazaconia asta despre nichita, că te faci, naibii, de râs! nu amesteca planurile. dacă ai ceva împotriva omului nichita, este o chestie care nu are nici o legătura cu universului lui poetic. au fost și autori care au mâncat cu polonicul, așa cum spui tu, numai pentru a-și suplini lipsa vână poetică. pe când nichita... omule, știi ce spui?

e posibil și următorul lucru: să ai texte adunate de multă vreme, să le mai dai la rindeluit și, apoi, să le arăți lumii într-un ritm ceva mai alert decât ar părea normal.
dar, chiar trecând peste asta, de ce nu ar putea un profesionist - ba chiar ar părea descalificant dacă nu ar fi în stare de asta! - de ce nu ar putea, dar, scrie minută de minută? dacă ar avea de scris un roman de una mie pagini și ar aștepta inspirația aia să vină când are chef, apăi atunci ar mai termina cartea la paștele cailor. bine, vei zice tu, dar poezia este cu totul altceva, nu se poate șapirografia ca la xerox. da\' ce? o proză mai lungă se scrie în absența talentului? a inspirației? eu zic că nu. numai că ele funcționează în flux continuu. trebuie să funcționeze astfel. eu cred că un poet care nu e în stare să se tragă într-un colț și să-și facă meseria - să nu ți se pară vulgar ce-am spus! - ei bine, e susceptibil de amatorism debil.
așa cred eu.

...de \"frații petrăuș\" obținuți cu greu, după ore interminabile de stat la cozi, ați uitat? da\' de geamurile sparte-n nasul nostru, în îmbulzeala disperată a foamei, ați uitat? dar de curentul electric dat la cântar, ca porția de pâine integrală, raționalizată, ați uitat? dar de dârdâiala polară și de ora la care trebuia să te-mbraci ca să te culci, ați uitat? dar de cartofii juma-ei, juma-noroi, obținuți cu mari sacrificii fizice, ați uitat? dar de teama că pereții au urechi, ați uitat? dar de teroarea psihică exercitată asupra ta că ai îndrăznit să lipești pe undeva o poezioară satirică și, ulterior, ai fost bunghit, ați uitat? ș\'câte, ș\'câte! ei, da... dacă e cineva care a uitat, apoi acela nici n-a știut. acela a trăit în partea cealaltă a barierei, tete!

consultat sorescu și apreciat în mod deosebit reușita ta, baciule. pe alocuri, e chiar deasupra.
bravos!

adică ce \"repere metafizice\" ar fi necesare pt a sonda insondabilul matale obscurantism? o fi vorba de maieutica lu\' nea socrate? o fi vorba de cunoașterea negativă a Uniculuui plotinian? sau de spaima pe care abisul Nimicului o trezește în om, cum spunea verea heidegger? luminează-mă și pe mine, că-n obscurantismul meu, sunt gata să crez orice, numa\' ce vrusăși să zici nu-mi trece deloc prin capul meu a/poetic...!

fericește-ne și pe noi cu poema aia a lu\' sorescu, fiindcă eu nu dădui de ea. asta ca să facem și noi oareșce comparații, oareșece diferențieri, oareșce...

...e, de-a dreptul, fumigație produsă de ierburile pârjolite ale mamei omida!
dacă iubita aia este o fină specialistă în clasici, crede-o. e semn că e întreagă la cap!

...o critică... ăăă... ciupercalistă ar spune așa:
versuri absurde, adică fără nici un fel de noimă:

\"stările de serviciu retrag precipitațiile\"
\"furtuna vine ca o siguranță că mai există zeități lichide
în aversele căzute
moi câte un sul de hărtie o replică a unui prieten
un mănunchi de bețișoare cu parfum fabricate din oasele
fără importanță\"

unde: \"zeități lichide
în aversele căzute\" și
\"bețișoare cu parfum fabricate din oasele
fără importanță\"... sunt un fel de peltea cuvântătoare care curge printre dește.
mai pun, ca o bomboană pe colivă, și:
\"e nevoie de o atmosferă fixă\"

da\', fixă, știi! adică prinsă-n scoabe bine...

baremi, astea:
\"reziduuri cristaline se răsucesc
duse de o latură retractilă a lucrurilor\"... sunt o capodoperă a lălăielii savante.

și nu mai continuu cu ciupercalia magna, căci mi-i teamă să nu mă pomenesc cu o vază didactică în cap.

un text dramatic și foarte bine scris.

parcă ar scârțîi ceva pe-aici...
\"roiesc neputincioși în cascade îndoliate.\"

remarc:
\"miroase a singurătate sub pielea mea \", precum și coerența întregului.

...începe să crească valoarea \"agoniei\". proporțional cu numărul autorilor buni.

aruncă și mie tekstu ăla peste gard, să văz cum ne-njuri, că io nu dau de el. l-ai ascuns în ghiozdănel?

...că ar fi fost o variantă mai sugestivă decât aceasta, dar, oricum, ceva mai inspirată decât cea de dinainte...

...care nu mi se pare prea fericit, uite o poemă bine condensată și convingătoare.
se pare că ai revenit la esențe, cândva atât de inspirate!

dacă-ți spun că e cea mai frumoasă poezie pe care am citit-o în ultima vreme, mă crezi?

păi, ian uite:

\"zvârli țigarea
\"în urmă
noaptea suna a răcoare pe șira spinării\"

și:
\"2 fâșii de cer mă uitam în 2 fâșii de cer\"

și:
\"pentru că visele se rup în lumina dimineții
așa cum cineva îți rupe în două
inima\"

ca să nu mai vorbesc de ansamblu...
acultă la mine: ai scris cea mai tare poezie a vieții tale!
nici că vei mai scrie alta la fel.

de ce nu folosești un insecticid eficient, bre?

iaca-mi place cum zîsăși! eu, care mi-s de pe plaiuri, simții boarea ceea de \"grâu cumpărat\" și \"rufe smulse de pe sârmă\"!

știam eu o poantă cu felinarele, da\' nu ți-o spun ca să nu -ți stric fiesta!
oricum, văd că e o luminație p-aci!...