ioan peia

\"Ea urla in gura mare,
Iar tu ai auzul fin...
Cu cat ea cere mai tare,
Tu auzi tot mai putin!\" (Anghelina Andreea)- Faină, Andreea!

Se vede că tu, Andreea,
Ai nevoie a mai crește,
Să afli că, fapta ceea,
Nu se-aude. Se simțește!

\"Cum e limba cea olteana
Nu mi-e dat sa stiu si eu.
Insa stiu ca Genuneanu
E viril precum un Leu! (stiu si eu!)\" :) (Ion Diviza)

Așa e, confirm și eu,
La ai dumisale ani
E viril precum un leu
...Și douăze\'ș\'cinci de bani!

Aborigen = băștinaș; autohton, indigen; din fr. aborigéne...
Nu are nici o legătură cu ăia care stau prin copaci, ca să li se zică... arborigeni! Zău!

Dacă poema ta este ceea ce bănuiesc - un fel de interpretare lirică a Zoharului iudaic, atunci am câteva nelămuriri:
1. De ce 11 peceți, când arborele sephirotic are numai zece?
2. De ce spui tu că \"roșul se face sabie\" și...
\"căldura vine întotdeauna din dreapta \", când grupul sephiroturilor de stânga, considerate a reprezenta elementul feminin (Binah, Geburah, Hod) e roșu?
Mai departe, \" cercul de foc
vibrează în ritmul snopilor de grâu\", nu are nici un fel de corespondent în echivalența triadelor paralele.
Poate cumva, ideea \"frumuseții\", adică Tipheret, să semnifice cu totul altceva, în accepțiunea ta lirică, decât o legătură specială cu sephiroturile laterale, care duc la o serie de nuanțe intermediare între alb(masculin) și roșu(feminin).
Iar despre Tipheret nu se spune cum că ar mijloci o cunoaștere între Eu și Kether, punctul primordial, așa cum dai tu de înțeles, anume că ea va \"fi martora legământului
în numele secret al zeului ce se exprimă în liniște și prin nimic\".
Dacă nu am greșit, și intrepretarea ta nu a dorit de loc să țină seama de sursa discursului, atunci sunt gata să admit că prima parte a poemei tale sună interesant, mistic și misterios: un fel de incantație orientală întru epifanii secrete...
Cea de-a doua parte e complet ruptă de prima, și Azrail apare pentru a-și declina vechile-i ritualuri. Lume bizară, și greu descifrabilă. Eu m-am chircit, simțindu-mă deloc în elementul meu!

Când, în aprig duelet,
Șineva di p\'-aiși pe
Agonia,-l ia-n stilet,
...I se cam divide-n paișpe!

Multă sănătate, mare-maestru al epigramei, și cu scuzele de rigoare că motive absolut independente de voința mea m-au împiedicat să vă gratulez pe măsură! Dar...mai sunt o sută de ani și ceva, de-aici încolo, ca să mă revanșez! Așa că...La muți ani în limba româno-română, Ion DIVIZA!!

Ba nu-mi par deloc plăpânzi
Poeții, dragii de ei,
Cum să fie ei flămânzi
Când se măn\'că între ei?!

Poate că ar fi mers mai bine, pentru ritm, Bogdane, cam așa:
Groparul, săpând o groapă,
Se tot miră neîncetat:
Dacă-i fifty-fifty apă
Omul, de ce-o fi secat?

Hăt, printre lumile cele,
Fi-va oale și ulcele,
Dar din cele trase-n har
De mare meșter...Olar!

Domnu\' Adrian,
Nu am intervenit în pagină decât pentru a-mi desluși nedumerirea. În dicționarele englez, francez și român, cuvântul uzitat este: crêpe-satin, iar pentru varianta crêp-de-chien (sau de n-o fi vreo licență!) mi-am închipuit forma menționată. Dacă, totuși, prin această intervenție, autoacuz, imprudent, ignoranță impardonabilă, îmi cer scuze, dar insist spre lămurire. Numai dacă se poate.
Altcum, textul...jos pălăria, ca de fiecare dată!

E, așa mai vii de-acasă!
Și,-uite, gândul nu mă lasă
Să nu spun că m-a sedus
Sonul exersat mai sus...
Stau pe coate, dom\' Firică,
Și contemplu gama mică
Ce o cânți la \"coarda\" ceea...
(O-mprumutași de la Peia!)

M-au forțat mereu, ehei,
Fel și fel de alte chei...
Dară sufletul nu poate
A fi spart. E sub lăcate!...

Două la număr...și asta cu o steluță! Mai vedem!

Ci eu, în veșnicia toată,
Ca un olar nemaivăzut,
Te-oi pune, fermecat, pe roată
Și te-oi ivi din al meu lut!

Cam încifrat textul tău. Parcă ai fi vrut să ascunzi ceva, și ți se părea că nu ești suficient de abilă. Să fie vorba de acel \"roșu arzător nesuflând \"?!...

Eu glumesc, la o adică,
Sper să nu-l supăr pe el,
Fiidncă, vezi tu, dom\'Firică
Nu-i așa... un firicel!

Las aci un semn fugitiv că te-am descoperit și că m-ai captat până la ultimul vers. Încerc să-mi fac timp să te citesc în totalitate. Deocamdată, nota bene!

Dacă ai fi spus: \"rotindu-ți plânsul inversei dimineți\", zău că eram mulțumit\". Gerunziul, mai ales venind după alt gerunziu, niciodată n-a făcut casă bună cu fluența unui text!

Ieșenilor! Pe la voi cresc poeții-n copaci, ca vrăbiile primăvara! Ce e pe acolo, pe la vetrele voastre sacre, în care se zbate, neîncetat, focul mistuitor al cuvântului ? Atelierele luceferești din Elizeea de Nord?! Ia te uită și la Gabriela, ce tril de măiastră are! Ce zici, Ioana? îmi împrumuți și mie o stea pentru a i-o prinde în păr Gabrielei?
\"nici azi nu știam dacă sentimentul de pîclă este o bizarerie de sezon\"
\"cavaler fără prihană al dezolării\"
\"nimicuri artizanale în foetaj de ploi mărunte\"
\"cea care vedea promitea o mega
liniște\"

\"liniște
pînă la proba contrarie
fluieram un requiem criptat\"

Va trebui să-mi iau măsuri de protecție! Dinspre dulcele târg vin prea multe arome halucinogene!

Da. Frumos. Gimnastică a minții. Sărbătoare a lecturii. Dar adevărul din spatele vorbelor suferă de o antică meteahnă: dansează aforistica în buricul gol!

Să-ți spun că mi-a plăcut! Ori de câte ori vei arunca înapoi peria încâlcită a unei estetici artificiale, voi consemna acest lucru cu majuscule. Ca acum.