Ioan-Mircea Popovici

George, n-am vrut sa fiu primul care sa las semn pe etajele tale cu lume. Evident, scara centrala este mama. Nici nu se putea altfel desi mai tarziu s-ar putea sa fie marea. Cred ca Livia inca nu te stie. Pe undeva imi pare ca mergi in spirala. Chiar si accentul de pe patratul lui noua este in lokul contrapunctului pe care-l asteptam. Ai marit doar axa polara... Am ramas cu preferinta pe 17 si vecinele lui. Cu 17 rastorni pamantul de sub picioare... pe parcurs apar mai multe tradari... eu ti-o spun doar pe cea cu ceasul... restul le stii foarte bine si simti ca le stiu si eu...

Eram acolo unde m-ai lasat. Eram intr-un intre cand tu erai in jurul cercului Zeita, Zeul si Poetul. Ti-ai adus aminte de casa zeitei din \"sunetul bobului de grâu în întuneric\", de zeul din \"nechezatul cailor coborând din cer\" si de Poet din \"tropăitul nisipului însetat înălțându-se...\" dupa ce ti-ai agatat panzele de cupola, ai gasit scara pe care cobori inspre resiratia verdelui

Eu am ramas pe banda asta http://perso.orange.fr/therese.eveilleau/pages/delices/textes/mobius.htmsa vad cum are ea o singura margine si o singura fata. Sigur ca aici anul ar putea sa aiba chiar mai putin de 365 de zile... vezi ca ti-am zis de cifrele alea doua din simpatie. sunt sigur ca si-au schimbat singure locul... dar tu...\"
Un an întreg te-ai lăsat astfel sedus de visul călătoriei imposibile. I-ai lăsat să îți vorbească, răspunzând monosilabic și zâmbind cu blândețe, astfel că erau convinși că te-au dresat, că ești cel mai cuminte adolescent din câți se văzuseră până atunci.\"

M-ai prins dupa o zi in care un prieten s-a sculat din par dupa o lunga suferinta, a facut dus, s-a barbierit, a mancat de amiaza si s-a asezat iar in pat. Apoi a visat a vesnicie si nu s-a mai trezit. Ponna a latrat a vanatoare, semn ca a dat de-un arici...............

Aici, la Farul Genovez, mai dau cu zarul, mai trisez si cand mai pierd pot sa visez, cum castigasem pe vapor un Tarm in Rodador. Era doar zid cand l-am gasit cu ierburi mari si parasit, cu melci, cu mierle si cu cuci, umbrit de plopi, saltat de nuci si-o iedera-l strangea de zor, din umbra unui vechi izvor. Te las in sirul de cocori sa treci din azi in uneori, din cand in cand ori deseori sa canti din noapte pana-n zori... Multumiri George, multumiri... e prima oara ca ai dat de mine. Acum stii. Ma gasesti ori pe Dig ori in casa de pe plaja... daca lipsesc aici, pe undeva auzi un cantec si-un latrat de caine...

O inimă de nisip cu frunze de valuri sîngerează acum în fața prieteniei, ziceai tu soptit, sa nu-ti simp nodul de lacrimi oprite in gat. Si n-am ionchinat, ca unul din aproppiati chiar ne-a plecat. A plecat si-a dus cu el o poveste amara pe care o acopar cu atitudinile tale, nimic mai potrivit pentru reactia mea pardoxala. Deja nu ma mai surprinde nimic la reactiile mele. Cand voi mai face un film ma voi opri la imaginile tale care sunt 5 ferestre deschis. Unele spre Plaja cu suflet, altele... tare ma bucur de libertatea viziunilor tale... esti unde trebuie, Vasile... ti-am mai spus eu... de acum cand bila se rostogoleste pe scara va fi imposibil sa separ miscarea asta de prezenta lui rostogol si de latratul Ponnei... Poemul acesta merita 7 stele...

Se zice ca-n timpul operatiei se intampla ca sufeltul sa se ridice si sa priveasca toata intamplarea din afara povestii. O situatie similara-mi pare in povestea aceasta a ta spusa pe-un ton fireasc, bland, aproape a indiferenta si parca un pic a renuntare, o renuntarea din zona zadarniciei, chiar foarte departe de ceea ce s-ar numi revolta, ori zvacnire din front. as zice ca-i o contemplare portrivita unui final de drum in care a tesut toate variantele si-n final ai avut revelatia inutilitatii. As zice ca e si o durere profunda marturisita in versul doi (toate cuvintele sunt moarte pe dinăuntru). Si totusi, daca reiau lectura, apar starile contradictorii (simt cum fiecare secundă se dilată se extinde/ explodează)...

si acum cand locul soaptei este cantecul de val, intr-o margine de seara,..... latratul Ponnei si chemarea la cina scurteaza raspunsul meu deschizand o amanare peste care umbra norului de nume picura-n jobenul magicianului cateva urme de toluen (nu turnesol...) picatura si nume... ca intr-un spectacol in care bataia de gong alterneaza cu tutuitul tobosarului pentr upregatirea saltului-triplu.... si multe alte aranjamente sonore... intre care o pauza de tacere si-n miezul fiecarei taceri, numele...Nonna,............. pauza lunga... sa simti daca-ti place numele... Donna, Yvonne, Jasminne,.................. alta pauza si mai lunga sai de unde alege.... Diana, Artemisa...

Daca Florin Caragiu ti-a dat o steluta pentru Icoana eu iti dau o carare coboratoare spre mare pe care au inflorit macii salbateci...

\"Am însoțit un drum
Vindecat de surpare...


Și, iată, ...
Lângă sălcii galbene.
...........
Dincolo foșnesc
Arbori negri.
Oamenii...\"

Pumnul meu cu scoici ca inceput de semn bun pentru aceasta poezie trista si frumoasa. Subiectiv vorbind, am un tablou cu acest nume pe care ti-l voi trimite intr-o imagine (un pasarar cu o coronita de ierburi pe cap). Ma bucur de cate ori dau peste un Poet cu imagini clare si dureros de frumoase... sunt convins ca ai multe-n viata ta care se leaga de aceste versuri pe care nu le mai insirui ca toate-s cum trebuie...

Norul de nume a ajuns in noapte la tine... eu facusem un tur de tarm si tu inca nu te-ai trezit... acum sunt cu Ponna pe plaja.,.. latra la pescarusi si la valuri... ma striga ceasca de cafea...

Cand fac un semn, el lasa urma si urma mea lasa urmari de zari... din \"cearcanele adancite pana la inima\" te vei alege cu cercei de scrisori. Iata ce mi-a placut mult:

\"...Iarăși nu te-am dormit și m-am visat
culegând umbre la colțul străzii.

Ascultă-mă și tu fără să dormi...\"

acum cand gandul ti-e poveste si un cuvant ti-e soapta-n vant/ e Tympul norilor de seara in care numele-ti curgand/ se pierde-n vuiet de cascada si-n valuri-voaluri de pareri/ se strange-n Steaua Diminetii doinind a vis intre dureri...

Ti-am promis un nor de nume... sa-mi spui cate din ele lasi in nor... fiind vorba de nor... primul este Norra (nor-luminos), al doilea este Dorra (dor luminos)... un nume mai vechi asteapta si tinteste ceva \"venit din neant\" (fara de la... acest fara de la l-am ales si facea numele A-de-la... iata ca o alta Adela a venit cu steaua pentru culegatoarea de scoici cu cercel de stea... de aceea as zice Stela-Adela)... si voi mai veni cu nume ce-s zidite-n Zidul Alb... si din norul tau albastru va ploua peste hazard...

Cand vei simti diferenta intre timp si Tymp iti voi povesti despre campul cu maci salbateci in care am ratacit azi... si-ti voi mai povesti despre traista ciobanului... ce-ti zice tie aceata?

te rog sa-mi povestesti unde este aceasta prima treapta a scarii... Bucurii si vise de dimineata... (imp):resie de tarm de mare...

Aici ai intrecut minunea si te-ai pierdut prin Infinit si adunat intr-o cascada din miezul ei te-ai risipit. Respiri, in spargeri de inchideri, imprastierea unui miez si-n apa-trepte de cadere urci pe durerea unui crez...

Peste toate las tacerea sa vorbeasca-n locul meu. Ca un ecou, cuvintele tale se aseaza intr-un altfel de strigat. Mai trebuie sa pun granita ghilimelelor?

....................
mă plimb prin numele tău mirosind a lume
.............................
vocile tale urlă vocile tale ridică furtuni
....................................
eu te ascult cum treci prin convoaiele tale de spaime
îți tai durerile în fâșii transparente
ochii tăi bandajați să nu le mai știe
carnea ta să nu mai aibă urme de pedeapsă
...........................

A venit poetul si-a facut nod tare intre trei destine facand mai usoara trecerea, plecarea, pierderea...

Aici, in cantecul marii, la capatul digului, astept ziua cand pot sa-ti postez un comantariu-imagine. Imaginea vietii, o singura clipa, intre tipat si oftat...

Nu stiu de ce ai pus textul acesta sub cheie. Este viu si plin cu realitatea unei sensibilitati care canta ca un violoncel alergat de Furii, ca un tulnic de pe varful muntelui unde ziceai ca ajungi zilele astea. Semnul meu, un pumn de scoici cu viitoare stele, aruncate pe toate treptele tale cu scrum de tigara, in reveniri de iar si iara, de dimineata si pana-n seara. E bine. Se leaga povestea cu noduri tari de Adevar si Cantec. Acolo, la cascada de la mijlocul muntelui \" ne vom spăla pe mâini
de toată această situație
închegată deja
și abjectă\"

Exista un loc de unde se vede ca \"cei din urma vor fi cei dintai\" ati tinut-o pe maneca de semn de carte pentru cei de departe. Am pentru voi gradina mare, dar mai intai, voi, Vasile si Carmen, sa-mi fiti martori va rog, sa-i dam Cezarei ce-i a Cezarei. Un nume dintr-un nor de nume pe care i-l promisesem ca-l va primi in ziua in care-mi scrie poezia (asta din urma fiind promisiunea ei). Eu as incepe cu Norra si Dorra. La alegere ori amandoua... si asta, intr-o dimineata cu Infinitul ridicat pe verticala...

ma bucur ca ai gasit scara aceasta. sigur ca-i o scara a fragilitatilor zidita dupa tehnica de ridicare a turnului de scoici. are ceva din jocul scarii duble. un joc perfect al golului si-al plinului, al luminii si-al neluminii se petrece in cercul acela taiat sinusoidal de-o balanta: \"...din lăuntrurile bezmetice........
în fiecare secundă știam că mă voi întoarce la tine...\"

Ma bucur ca-n cele din urma, digul cu prieteni, plaja cu suflet, scara cu maslin salbatec, casa cu iedera, cantecul si latratul de caine au gasit loc in bucuria voastra de-a ne auzi azi pe prima linie a unui portativ dintr-un motiv stropit cu sampanie. Din ramura de maslin a lui Djamal, din tara lui elian, din urarile lui Pasadia si ale Mariei iau cate un firicel de culoare si tes cu ele o panza pe care voi picta o Mare... se zice ca un pictor urcase in barca pe care o pictase pe o panza de matase... eu voi picta pentru voi un zbor...