Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Scrum (IV)

2 min lectură·
Mediu
mi-e atât de greu să mai cred în ceva
să mai văd mișunând prin
cuvintele mele cratime solemne
această colcăială a ghilimelelor
acest furnicar de virgule ca niște
șolduri verbale
ghearele care zgârie nepăsătoare
în senzația că sunt om – care
zgârie, zgârie până când ca o
palmă sculptată devin – cu amprente sub forma
izbăvitoare a semnului întrebării
pereților prăbușiți unul în altul
le-au crescut stalagmite – ugere de
vacă din care se hrănesc
atâția oameni debusolați
- singurătatea în care se moare ori se împreunează aceștia -
coapsele tale pariziene
și baletul mecanic al instrumentelor
de scris și un exemplu bolnav psihic
și poate enormele piane gravide
și-ntr-una din aceste zile cafeaua invalidă
a descins în biroul unde ca o madonă
a prafului și pulberii tronai
- nu țipa lua-te-ar dracu – scrâșneam -
ești tâmpită - geamul maltrata o stea polară
dobitoacă – te-aude vacarmul neuronilor
altora la ora asta deșirată și ciuruită
de becuri – caseta goală/ eu gol schimbând-o/
granitul ce creștea termoizolant
pe scările apariției omului/ centrala
nucleară din mâini înnegrind
voluptatea de azbest și una câte una
buzele tale tencuindu-mi pieptul
apoi arhipline pe burtă
apoi ancorându-se-n aer
și dinamitând minereul frapant
din vocea ta, schimonoseala care sunt
iese afară ca dintr-un craniu furios
gata, culcă-te și tu
mâine ne vom spăla de
creierele răspicate sau
ne vom spăla pe mâini
de toată această situație
închegată deja
și abjectă
012.450
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
236
Citire
2 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Stefan Doru Dancus. “Scrum (IV).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/245035/scrum-iv

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Nu stiu de ce ai pus textul acesta sub cheie. Este viu si plin cu realitatea unei sensibilitati care canta ca un violoncel alergat de Furii, ca un tulnic de pe varful muntelui unde ziceai ca ajungi zilele astea. Semnul meu, un pumn de scoici cu viitoare stele, aruncate pe toate treptele tale cu scrum de tigara, in reveniri de iar si iara, de dimineata si pana-n seara. E bine. Se leaga povestea cu noduri tari de Adevar si Cantec. Acolo, la cascada de la mijlocul muntelui \" ne vom spăla pe mâini
de toată această situație
închegată deja
și abjectă\"
0