Ioan-Mircea Popovici

DE data asta-ti semnalez un rotund alb de sapte versuri:

roase parcă de molii în timpul somnului
câteodată și noaptea mi se prelingea
printre degete, dacă vroiam să o refac
nu reușeam, întunericul era anchilozat
cu zâmbetul mutilat am pășit pentru o oră
într-o lume prea albă ca să mai aduc
de-acasă niște bulgări de zăpadă

invelite in doua paranteze de cate 5, ca niste norme speciale pentru topologii variabile cu 5 structuri... si astfel, iata cum, prin 17 versuri, cade cortina unei piese care sunt sigur ca nu sunt dintr-un spectacol ratat...

O mare de tacere si-un cant strain pe scara revine din durerea venita dintr-o seara. Cu insemnari albastre pe hartile astrale inchin acum o cupa cu axe radicale. O axa pentru George, cu nod pentru Maria, o raza lui Sorin cu scara-n care via... opresc aici povestea lasand lui Carmen versul, iar Katterynei soapta in care universul, se strange-ntr-o curbura, inel dintr-un butuc... (butuc care se va vedea este dintr-o poveste foarte adevarata de pe Stradela Vantului). va las acum o scoica si ma-ntalnesc cu (dau premiu mare celui care ghiceste cu cine ma intalnesc la 19:17 fix). Multumiri si bucurii, (imp):resie de tarm de mare

Ti-am cumparat un bilet pentru autobuzul 66. Cu biletul acesta se deschid jocurile de duble. (Tu mai stii \"nu te supara frate\"?) Acolo, eu si Alexis (varul lui Alexei)... nu-ti spun. ia autobuzul si mergi cu el pana la capat. nu departe de Acolo este numarul 7 unde locuieste un domn care are in biblioteca o carte. nu-i metafora. cartea se numeste Intoarcerea pescarusului (autor necunoscut)...

o bila se rostogoleste pe scara, sugerand intervalele cantecului. asa-i pe scara muzicala. plin cu imaginile bilei in diferite momente. asa si tu aicea. opresc pe o treapta intanlita de bila de care ziceam (si care vezi ce contine din comentariile de pe langa)

ești tu
cea care face noduri strînse
la fiecare ciocnire a emoțiilor
..........................
întrebîndu-se de ce inima-i zvîcnește
mai des decît bătăile de aripi

si astfel se potrivi ca cea care cauta puntile sa dea-n lumea celor care stiu sa faca vaduri...

de data asta patura cadrilata era uda pe tine si cel pe care l-ai gasit langa tine nu era ingerul din vis. era cel venit pe patura uda... prima jumatate-i de acolo... a doua jumatate este de dincolo... jumatati inegale cu aproximatiile prelungibile...

iarasi vin sub semnul lunii si pun scoicile minunii... si mai las un semn de carte cu Adela si Stradela, cu soldatul si gamela... si mai vin cu un butuc din stejar si dintr-un nuc... zilele astea diminetile s-au trezit cu un luceafar cat o bila de foc lasand zilelor semn de noroc...

Un butuc, o buturuga si-o zvacnire de pastruga. Las acilea semn de ceas, cu inelele si cu noduri invelind cantari in coduri. Semne bune-a tarm de mare si-a rastymp din amanare.

Ti-e evident, acum, de ce orele nu mai sunt exacte, si cum se face ca de la Musil incoace oamenii au ramas aproximativi...

rămăseseră doar secundare
indicînd păsări și pomi,
cuvintele se destrămau în atomi
ori întețeau uimirea
despărțindu-ne aerul în silabe

de aici nu mai e mult pana la calaretul de inorog... ar mai fi un nor de amanunte pe care le stii si inca nu le-ai spus...

Harlequin, alergi ferice prin a fi si a nu fi/ si dai golului culoare-n dialogul lui a sti/ si cand toate par ca-s spus si nimicul prinde rost/ tu dai mastilor un nume, din accentul unui cost/ costa-n gandul tau povestea alergarii prin dureri/ si faci noduri intamplarii si...

as alege din Furtuna, Caliban si Ariel/ si as pregati de Paste un calcan si poate-un miel/ si as zice: vezi calcanul care mi-a sarit in barca?/ poti sa-mi spui de adevarul are ochi cand zici tu parca?...........................

azi bogatului din cantec ii las milostiv sa fie/ / din aducere aminte si din scurta bucurie/ si cu zaruri din poveste intr-o nunta zic sa tie/ tot cuvantul vesniciei, inrodind fidelitate................................

ma opresc acum in spusa lui Nichita asociat cu ecoul ales pentru Miller:

N.S.: … Chiar astăzi “Leoaica tânără, iubirea / mi-a sărit în față. Mă pândise-n încordare / mai demult. / Colții albi mi i-a înfipt în față, / m-a mușcat, leoaica, azi, de față.”
H.M.: “Sunt oameni care nu pot rezista dorinței de a ajunge într-o cușca cu animale sălbatice și de a fi mutilați. Intră în cușcă fără revolver sau bici. Frica îi face neînfricați. Ușa se încuie și el e acolo fără bici sau revolver. Curajul lui e așa de mare că nici nu-i miroase murdăria din colț. Spectatorii aplaudă, dar el nu aude. Stând acolo singur și fără ajutor, cu ușa încuiată, își dă seama că leii nu înțeleg ce vorbește el. Nici un leu n-a auzit vreodată de” sentiment. “Nici măcar nu pot să-l înșface cu dinții.”

Trec mai departe si-n ocheadele lui Anais vad drumurile care nu duc nicaieri...

Iau partea asta, si zic: beton. Apoi, dupa ce citesc in trei intonatii, la final, tinand cont de zi si ora, te intreb... (treci la final):

eram în drum
spre o nuntă, o lungă noapte din bucuria altora
vărsăm tot alcoolul în noi ca pe uriașele cantități confiscate
în timpul prohibiției americane, spargem cu târnăcopul
butoaiele, rupem gâtul sticlelor cu ciocanul și ne simțim
piloți care știu că nu vor muri niciodată

Si tu, Brutus?

seara cand din turnul verii bate clopotul chemarea/ si cand raza ratacita intalneste-n cale marea/ luna lasa sa se vada scara coborand pe plaja/.........../ Din tacere se nascuse un ecou, intr-un tarziu/ si e iarasi vant pe plaja si e iarasi focul viu/ valul bland saruta plaja intr-un cantec din adanc/ ratacesc in integrala de pe-o scara cu un țânc.../ si cand toate par ca-s spuse si nimicul prinde rost/ cine stie ce-ntamplare inoptase intr-un cost/ ma opresc sub semnul lunii numarand departe prunii...

spațiile s-au închis
............................
așa se mai șterg părți din tine
prin interstiții obscure
..........................
prin stații tremură umbréle
eu miros a câine tandru și ud

Tu, poetul dintre dune, in furtuna de nisip/ lasi tacerilor un cantec si cantarii din nimic/ ii faci loc sa curga-n valuri din cascada Niagara/ si din cuburi inghetate faci sa fie iarasi vara/ si pe portativul serii treci haikuuri din miraj/ si pe cea mai simpla floare pui broboanele din iaz.../ iar in loc de punct sau gesturi, de interpretari majore/ vezi la Zidul Alb o piatra, exclamand zambind... O Cuorrrreeeeeee

lună în ceață-
peste ziduri înalte
flori de iasomii...................

dincolo de poezie, povestea povestilor, cantarea cantarilor, intamplarea intamplarilor...

fiind intr-un nod aniversar (Singuratatea mea Doddoi are chef mare...) raspund tot intr-un nod total dezordonat, dar tare incheiat. Pasadia, comentariul meu este legat doar de textul tau. Intre cei 7 copii, cel numit de tine nu si-a facut inca loc. Djamal, iata ca dimineata buna s-a intins pana-n seara cu pricina... si acum trec peste enumerare si-o las pe elian sa va spuna ca \"pe aici a trecut elian\"... este scara pe care Katerynna si lumea care inca nu a cunoscut piramida este agatata de-un portativ, prin cercurile despre care nu se vorbeste inca...

pe aici a trecut... si trecutul acesta este atat de nedefinit incat imposibilul si ireversibilul au alte sensuri... si astea, pentru ca Alexis face sa fie...

primele imagini la care face referiri comentariul \"capetele textului\" au fost luate din album. erau din canalele de la Somova cand o lebada venise in barca si si-a lasat penele ca semne de carte pentru Zidul Alb. imaginile de acum cad armonic peste intalnirea de ieri de pe treptele universitatii Ovidius... ma oprisem sa stau de vorba cu \"universitarii Tomisului\". dintre jocurile logice aparuse un domn care m-a intrebat daca Glyconul si sirul lui Fibonacci au vreo legatura cu numarul de aur si i-am spus ca legatura-i in nuantele perlate dintre ploi si Cantecul Peninsulei.

Aflasem de Igitur in lovitura de zaruri a Poetului. Tu ai auzit ca eu dadusem Yames de sase si-ai vrut sa afli cum arata un om care are norocul asta. Si-ai dat peste pictorul orb si peste lumea lui luandu-te dupa cantecul si latratul de caine de pe Stradela Vantului. Prin Bucuresti exista un pictor (Spiru Vergulescu) care are o sotie oarba si pe care o plimba pe la toate vernisajele. El ii povesteste despre culori si despre compozitie si ea zambeste si este fericita. Asa-i povestesti si tu orbului care-si propusese sa-i picteze lui Alexis flasneta si perusul lui albastru. Jocului secund intre sah si hazard i-ai gasit locul intre clipele celor sapte fuse orare. In ce zici, se simte intamplarea aceea cu \"algos\" a lui Kundera. Pe undeva poeticul a facut un pas inapoi si-ai matematizat, ciobind un pic bila care se rostogoleste pe scara.

Aici este un enunt prea matematic: Îți dau ca exemplu ziua de ieri, când nu te-am găsit pe nicăieri, și-am adormit cu gândul unei depărtări fără sfârșit. Defectul inceputului: \"iti dau exemplu\" ar merge inlocuit cu \"Daca ar fi sa-mi aduc aminte doar ziua de ieri as zice ca\"... si aici te-ai lega de micile nepotriviri intre \"cantecul valului\" si \"notele care le-a lasat Yvves pe portativ\". Cu punctele acestor intervale se fac acoperirile unor analize convexe si poetice in care poeticul si poieticul se proptesc in unitatea imagianra \"i\", acel radical din minus unu care-i centrul bilei albastre...

in \"Acum plec mai bogată cu o bucurie. Încep să întrezăresc...\" e fosnet frumos si e precum in topologiile local pline ale spatiilor cu ordinea poetica bine gasita...

Formele mele preferate sunt cele peninsulare, ca niste paranteze, si golful. La tine am gasit o peninsula usor asimetrica intre doua taceri.

tac. în ochiul stâng îmi adoarme o lebădă
ți-am amintit de dimineață că plec
când ne-am cunoscut spuneai că totul va fi bine. tac.

Aici as fi vrut sa inchei secventa tacerii, dar parca ceva nu ma lasa si-n ecou las si eu loc de noiembrie... unul personal ca si al tau si zic: da, se-ntoarce noiembrie

Iau marul cuvantului tau de aici, din smerenie:

cuvântul
e templul în care
inima mea
tace
și capătă formă
de măr...

si intru in teorema de prelungire de la subspatiu la spatiu cum as plonja in grota care ma duce in Insula lui Euthanasis. Din cuvant ajung la cuvintele
pâine
și vin...

Ioanna, as zice ca scrierea se atinge de modelul functiei multiforme despre care vorbesc undeva in Voiajul si unde indicele care schimba scenele este piticul care macina nimicul... Un Univers in care baza algebrica tine de treptele scarii duble si-n functie de dimensiunea spatiului apar si atancimile, si distantele si actiunile si interpretarile. Unul din persoanjele preferate este Pictorul (Orbul)... caruia ii este redata vederea de cel(cea) care nu ii va lasa loc de indoiala. Evident ca el acorda acest credit celor care-i intra in atelier. Pana intr-o zi cand in cantecul marii aude un latrat de caine. Isi aduce aminte de o catea care-si apara si-i dadea sa suga puiului ei mort de trei zile... Cat despre manechinul din lemn de gutui, cat si despre papagalul Remy care desirase breteaua de pe umarul stang al rochiei de mireasa, de pe manechin, pastram inca taina...

Asa cum haosul prinde forme inteligibile cand constantele fractalice sunt tinute intr-un interval, si sentimentele risipite prind formele prieteniei cand isi gasesc constantele iubirii. Pasadia si Maria, aveti cheile prieteniei mele de la casa de pe plaja. Carmen, Erika si Petrut, multumiri si fericiri ca ati fost aproape de urma mea foșnită... Între A-mare și a-mic este vorba de locuri amare si amicitii intre care se petrece povestea dintre anotimpuri. Ramane doar sa gasesc semnele de carte cautand intre manuscrise. Tuturor, multumiri si prietenia mea. Din sacul de voiaj, de marinar, am luat două pietre, o pipa si un saculet cu tutun. Pe umarul manechinului din lemn de gutui.....

efectul pasăre imi suna mai degraba tehnic decat poetic. poate ca Maiastra lui Brancusi si-a lasat amprenta zborului si rezonantele apar in rapoarte dintre cele ce sunt si cele ce nu sunt.

am retinut un fragment de compozitie cu accentele puse dupa neatingerile mele:


evadările nu țin seama niciodată de curiozitate
ce atingi s-ar putea transforma îngrijorător
străinii nu știu câtă candoare să-ți dea
un moment în care fugi se transformă în spațiu

si aici e locul din care se vede clar de ce zic eu de Tarmul Tymp...