Poezie

Viziune ( II )

1 min lectură·7 noiembrie 2007

Mediu

Ultima oră exactă se înălțase la cer

ascunsă-ntr-un glob de fluturi

ivit ca un abur din mare;

ne rămăseseră doar secundare

indicînd păsări și pomi,

cuvintele se destrămau în atomi

ori întețeau uimirea

despărțindu-ne aerul în silabe,

pe scame de nor, neoprită,

iarba se rostogolise hai-hui

și dealurile pe ape, în preumblare,

numai chipul tău

netulburat și călare

pe sufletul meu cu ferestrele-n iarnă

despărțea noaptea de zi

cu lacrima unui copil dintr-o stea,

care tuturor ne era

orologiu și semn de întrebare

012.702

Despre aceasta lucrare

Autor: Sorin Rosca (Rosentzveig)
Tip: Poezie
Cuvinte: 83
Citire: 1 min
Versuri: 18
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Sorin Rosca (Rosentzveig). “Viziune ( II ).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-rosca-rosentzveig/poezie/1752521/viziune-ii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IP Ioan-Mircea Popovici✓10 nov. 2007

Un butuc, o buturuga si-o zvacnire de pastruga. Las acilea semn de ceas, cu inelele si cu noduri invelind cantari in coduri. Semne bune-a tarm de mare si-a rastymp din amanare.

Ti-e evident, acum, de ce orele nu mai sunt exacte, si cum se face ca de la Musil incoace oamenii au ramas aproximativi...

rămăseseră doar secundare
indicînd păsări și pomi,
cuvintele se destrămau în atomi
ori întețeau uimirea
despărțindu-ne aerul în silabe

de aici nu mai e mult pana la calaretul de inorog... ar mai fi un nor de amanunte pe care le stii si inca nu le-ai spus...