Ioan-Mircea Popovici

\"în singura mansardă din lume
unde vom putea înnopta

bărbatul acesta mă va iubi
în ordinea în care sunt

bărbatul acesta
nu-mi va modifica forma inimii\"

orice paragraf, un poem in sine

\"Măcar visele de-ar fi cumva legate de tine! Dar nici măcar ele. Sunt la fel de netede, de lustruite. Toate visele... Vise de gheață, cu viață de gheață, cu timp și Univers de gheață; visezi necontenit, perpetuu întinderi nesfârșite de diamant și oameni ce patinează, unii mai artistic, alții abia menținându-și echilibrul, dar patinează cu toții fără oprire\"...

de aici vei aluneca mult... poate chiar mai mult ca peștele-n ploaie

foarte poetic. un text excelent. cumplita tacere. se mai intampla. ca la piata, dupa primul cumparator apar si altii. vei vedea ce mult se intinde desertul

\"pentru a scăpa din deșertul tău singura șansa pe care o ai e să-l digeri în întregime\".

\"Cumplită, feroce tăcere... Ca cea care mângâie aerul după erupția unui vulcan când încă ninge cu fulgi de cenușă peste gemetele stinse...

Orele devin nisip.Timpul devine deșert. Încolăcindu-se, în jurul tău crește un deșert de timp și fiecare granulă e o oră... Cu ochii mijiți ridici o privire cariată: din cer plouă cu timp. Bălți de nisip...\"

pe cand aburul plutea deasupra apelor si gandul era intr-un singur Cuvant
Chipul luminii era doar grăunte si Adevarul doar vant
pe vremea aceea
un zid de piatra
se despica a scara
si-n dosul lui aparura
mai intai
Pescarusul
apoi dunga albastra
lipitura de cer si mare

i-am dat hazardului o sansa, lasand in el un Infinit?

un Infinit si-un Imposibil s-au strans in gandul unui vis
si cu un abur peste ape venise nor din Paradis
sub norul meu un peste-n ploaie credea ca zboara spre izvor
facand din lumea lui poveste, cu tarm de mare-n rodador

si cand parea ca-i doar poveste si Infinitul e infrant
veni din golul intamplarii tridentul-nod pe tarmul sfant

aici e semnul meu sub ceasca si-i plin de viata si de rost
dar intamplarea mea-i ca visul si visul meu isi are-un cost

de faci povestii loc sa fie, de te desprinzi de golul plin
vei aduna un rod din bolta-mi si vei gasi-n frumos senin

un Infinit si-un IMPosibil...

cineva joaca sah cu noi. doar noi, prea grabiti, credem ca suntem la dispozitia hazardului. traista ciobanului, floarea cu inima verde, inveleste un (Y). dincolo de ce se vede, ecourile unor atingeri

și-n atingerea subțire corzi pe trup de plop cântară,

peste care, intamplari ninse si topite-n curgeri pe Tomis...

las vouă mulțămire și-n mine ninge iar
când mă despart în gemeni de dor și de zadar

mi-e gândul în povestea trecută de uitare
și foșnet cu neliniști se face-n mine mare
pe undeva se cerne o clipă de prelung
și punctul face nodul pe visul ce-l ajung
........................................
“Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una”
.........................................................
„Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă,
Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,”

îngemănată vorbă fugită iar pe scară
lovește-n piatra vieții din cântecul de seară

sunt foarte multe variabile care dau sugestii spre descifrare. niciuna, insă, nu duce direct spre răspuns.

iau picatura de poezie
si-o las intr-o lacrima
de vant si de frig

din mlaștinile siberiei...
un pârâu...
susură pe sub pământ...
plutește prin...
lasă în urmă taigaua veșnic verde
și stepa înghețată bocnă

nu ne-am auzit de-o vreme buna
noroc in gazele astea in care rusia glumeste cu noi
ucraina isi despica interesele

rusia trimite peste noi o armată de nouri
afară ninge cu fulgi europeni
viscoli-v-ar în cabinete, dragi președinți
viscoli-v-ar în dormitoare și bucătării
simt cum gazul se apropie de blocul nostru
urcă prin țeavă la etajul opt

daca vrei sa dam hazardului sanse minime, dialogam pe adresa care ti-am lasat-o. intrucat un dialoc cu imaginarul (imp) nu poate decat sa ne lase-n targul abisal al paradoxurilor. eu nu cultiv nici un cerc si nici nu dau sanse hazardului sa-mi ocupe spatiul poetic care se numeste plaja cu suflet (continuare la Scara lui Escher). punctul forte care ti-l propun este un dialog real in propriile proiecte. in proiectele imaginarului suntem mereu in pasi inegali din aplicarea in mod diferit a tehnicilor de iesire din nedeterminare.

(in paranteza fie spus, noi suntem vecini si prieteni pe Stradela Vantului. eu tu si Vasile ne auzeam foarte des. sper ca latratul ponnei pe scara sa nu sperie prietenii mei. ea latra din motive de bucurie si de comunicare cu cantecul plajei).

iata proiectul la care te astept pe adresa care ti-am dat-o cu mai putin de o luna in urma:

Pentru ca a comunica intre noi este o forma de recunoastere a Chipului
si-a Cuvantului
si-n acestea sunt Chipul si Voia lui Dumnezeu, fac nod intre mesajele A. si B. si-n nodul acesta pun samanta dragostei mele care sa rodeasca intru Bucurie, Adevar, Dreptate, Dragoste si Nadejde:


A. Cand Dumnezeu a deschis o fereastra a cerului, m-a vazut si m-a intrebat:
- Copilul meu, care este cea mai mare dorinta a ta acum?

I-am raspuns:

- Doamne, te rog ai grija de persoana care citeste acum acest mesaj,
de familia si de prietenii sai! Ei merita asta si eu ii iubesc pe toti
foarte mult!

Dragostea lui Dumnezeu este precum oceanul: ii poti vedea inceputul dar nu-i
poti
vedea sfarsitul.


B. Avem in vedere ca in cursul lunii februarie sa lansam o dezbatere publica
pe tema abordata de dumneavoastra, pe site-ul asociatiei si in mass-media,
nu inainte de a constitui un grup de lucru alcatuit din personalitati cu
expertiza in acest domeniu. Va invitam sa participati la un asemenea
proiect al asociatiei. Am fi onorati sa acceptati colaborarea. La acest
proiect va participa si dl Dr. Sorin Paveliu.


Stimate Domnule Vasile Barbu,

Va multumesc pentru invitatie, pe care desigur sunt onorat sa o accept.
Dupa cum ati remarcat din documentele trimise, inca de anul trecut
am luat legatura cu domnul dr. Paveliu. Intr-o scrisoare pe care mi-a
adresat-o, domnia sa a enumerat urmatoarele etape care ar trebui
parcurse in vederea modificarii legii:
- pregatire text (necesita implicarea juristilor);
- atragerea ONG-urilor si a unor personalitati de sustinere;
- dezbatere publica cu invitarea presei.

Va pot informa ca eminentul fizician, domnul prof. dr. Marian
Apostol, de la Institutul National de Fizica Atomica, a fost de la
inceput alaturi de mine, manifestandu-si solidaritatea si sprijinul
fata de un astfel de proiect. Acelasi lucru pot sa-l spun despre
domnii prof. dr. Ioan Mircea Popovici de la Universitatea Maritima
Constanta si prof. Ion Marin Uta, vicepresedintele Ligii de Prietenie
Romania - Franta. In ceea ce priveste acest din urma ONG, cred ca
participarea ar fi utila in cadrul proiectului avand in vedere ca
Franta este una din tarile in care asociatiile pacientilor au militat
in mod activ pentru dreptul pe care il revendicam.
In momentul cand veti considera ca este util sa avem o
intrevedere pentru a pune la punct unele detalii, va rog sa-mi
comunicati felul in care va pot contacta, inclusiv adresa asociatiei
pe care n-am putut sa o gasesc pe site.

Iconarule cu povesti si vesti. Ce sa-ti spun despre vers? Doream sa-ti raspund in imagini. O las pe altadata. Acum

rostogolisem clipa pe aripa de dor
pictand un chip in Tympul pe plaja rodador

si-am ajuns \"ca la-nceput\". daca te uiti in comentariul cu numele ca la-nceput afli mai multe. Bucurii multe si-un an peste asteptari de plin cu cele bune si de folos sufletelor noastre. Ai grija de via ta si daruieste din ea...

cand stai sa vezi doar suprafetele si fragmentele si nu cobori in adancuri si nici nu vezi ce vrea sa spuna intregul, sigur ca poti intra-n filozofia emo, sa nu-ti placa nimic daca nu-i si un pic de sange, un pic putred, o mica smangleala sau altele de acest fel, mai degraba gazetaresc, sau chestie de gust, decat o observatie critica, la obiect.

ca-n pescuirea minunata, Maria a dus corabia un pic mai departe de tarm, a aruncat mrejele mai in adanc, a ingrijit toate noduri si face cea ce a vazut ca-i place pe plaja cu suflet. marturie ca este la pas in ale mele se vede din acest punct: http://www.agonia.ro/index.php/personals/1782276/Drum_d%E3ruit
unul din izvoarele cercetarilor mele de ordine, imposibil si hazard.

istoria intalnirii drumurilor pleaca de la punctul 8 din chestionarul lui Proust, care eu il citisem gresit (opera hazardului) si care l-am corelat cu punctul 8 de la Timisoara (ordine care noi am preferat-o unui haos politic si-un absurd, cu consecintele mizericordiilor cotidiene)

secventa introductiva as fragmenta-o, partii finale adaugandu-i un cocor (din cei o mie de cocori ai simbolisticii fericirii, invatata de la poeta Giu Li pe vremea cand sloteream spatiile abstracte si poeta ma invata cum se leaga un senbazuru si cum s-ar traduce in japoneza \"ce te legeni plopule\")

stai un pic, reține visul,
că te paște Paradisul…

aici opresc povestea
în gândul meu albastru,
cu marea ta,
cu dorul
si cocorul

(cocorul face trimiterea dubla... prima cea de care ziceam si a doua, ceva din umbra arborelui sangelui, facea rezonanta cu cocostarcul rob al lui Pompiliu si cu o panza alba din atelierul pictorului...)

iar m-am slobozit la vorba si m-am dat la taina firii
aruncand intr-o fantana cheia cu inelul stirii

aici e nodu-n care se strange Nesfarsitul
si Ponna latra-n scara chemandu-mi Infinitul

deschid Nemarginirea in punctul de Nadir
si infloreste-n soapta un fir de trandafir

asa credeam in clipa atinsa de trecut
cand rataceam pe plaja cantand ca la-nceput

poemele tale sunt cautare, strigat si ecou
un joc secund de spatii conjugate

albastrul dintre măslini
in balanta cu liniștea pe albul de narcise

intrebarea fundamentala, ca o piatra de temelie,


\"la ce-ai rosti depărtarea gândurilor
pâna nu se rup mările lumii
de ultima corabie?\"

face echilibrul cautarii talpilor goale, oarbe.

\"un suflet răsturnat
în fața tălpilor goale
căutând semănătorul

noblețea stă în tălpile oarbe coborând
sub albastrul dintre măslini
să te caute\"

un botez de saptii poetice, in culori austere,
in alternanta cu proza taioasa, ca o nerabdare de-a scurta
drumul intregului prin fragmente grabite de-a ocupa Universul

pe asimptote verticale
din oable urme de matrici
și mușuroaie de furnici
ținea acolo un aici
și ascuțea un brici

pe trupul albului arțar
crestam o sfera și un zar
și-un portativ
dintr-un motiv
bătăi în porți înzăpezite
un fulg cât scama unui tiv
ningând pe ramuri desfrunzite

în alb de vis orizontal
țineam căpăstrul unui cal
cântând din nai și din calval
născând din spuma unui val
un singur solz de pește...

Poezia nu este ceea ce crezi tu
si nici ceva din ce cred eu
sau ce credem noi
la un loc

asa cum marea
nu este ce vad eu
si ce vezi tu
completata cu
ce nu vedem

ea este ca o regina-n
imagini sunete si culori
metafore de nicicand si uneori

undeva dincolo de epuizare
un mugur o floare si-o mare

ea este si muta
si soprana
si corul si orchestra
din Oda Bucuriei

este si intelepciunea Batranului
si puritatea cu nebuniile prunciei


in ea gasesti cele mai absolute
adevaruri locale
niciodata insa
in Poezie
nu gasesti:
solutii la ezitarile tale
la amanarile abordarilor verticale
la verificarea criteriilor de convergenta
la identificarea limitelor fundamentale
ori inspirate substitutii si
aducerea la formele Igitur
rezolvabile dintr-un singur tur de forta

nedreapta acoperire in uitare aceasta perla de mare... tocmai intrebasera ursitoarele de seara pe unde ar fi acuma vantdevara... tare ratacim in justitiare cu justificare si cu bariere de zari uitand pasii desculti, parfumul retinei si-o pipa de pace si de intamplare rara... intre intamplarile rare, serile de Boboteaza si de Sfantul Ioan imi aduc aminte de noptile in care cumpana era fantana la care mergeau in genunchi fecioarele sa arunce-n ea busuioc... in noaptea de Boboteaza inghetau apele si curgeau doar izvoarele sufletului... din fantana, fecioarele scoteau apa sfintita si acasa ajungeau cu minunea din Cana Galileii... am intrebat-o pe mama cum vine asta si mi-a spus ca voi sti cand voi fi fecior mare... apoi am uitat intrebarea si cand mi-am adus aminte am zis ca trebuie sa fi ajuns acasa cu vin...

a nins in gandul meu ninsoare in care vis cu zurgalaii era pierdut intr-o padure cu cai zurlii si cu dulai...

ti-as spune despre inutil
dar mi-e ca dau in alt copil
celebrul Mic, din fulg de nea
si raza dintr-o stea

(PS): Mic a invatat alfabetul, numerele, numaratul si cititul intr-o poveste in care abecedarul se leaga de darul lui Mos Craciun. Mi-ar parea rau sa aflu acum ca cititul se poate invata si altfel decat din carti. Cu cele mai bune urari de anul nou, Yann(elis)

Și acum, că vremea trece și-ai trecut de pragul nou
Ziua ta, întâi, Vasile, anul ăsta stă-ntr-un ou

Vei vedea cum clipa bearcă se ascunde după nor
Și te va vrăji cu plaja și cu soarele din dor

Dorul ăsta înoiește visul vechi de când horeai
Și se strânge-n veselia vinului ce rar îl dai

Nu puteam să nu-ți las o urare, cu întârziere. Din cauza unor vrăjitoare eu am ramas, încă, dincoace de prag. Oricum, cu prietenie, sănătate și mult drag... Yann(elis)

Razvan, urari de bine pe tot anul si-n fiecare clipa, n-o lasa sa fuga fara rezonanta din oda bucuriei, cu toate nuantele ei fixate in doua focare. Ca-n conul pozitiv al intamplarilor de ordine elipsa-i mai potrivita ca cercul din cauza binarului da si nu. si-n impacarea acestora este taina idealului rotund. asa se face ca acum zic:

adu-ti aminte
fa puntea spre lumea
din cercul acela alungit
vezi unde sunt focarele
da foc
arde tot
din cenusa
va renaste
pasarea fara aripi
maiastra

fiecare avem dreptul la pasarea phoenix si sentimentul acesta-i mai puternic in nodul anilor...

as zice ca peste trupul lui \"i\" ai asezat inima. punctul care zideste fereastra. in tot poemul e cantec din trup de violoncel. aceste trei versuri sunt miezul (asa se vede de pe tarm):

inima crește încet, încet, atârnă tot mai greu,
o duci cu tine, o așezi pe ultimul zid,
în locul unde a fost cândva o fereastră.