Albastrul dintre maslini

poemele tale sunt cautare, strigat si ecou
un joc secund de spatii conjugate

albastrul dintre măslini
in balanta cu liniștea pe albul de narcise

intrebarea fundamentala, ca o piatra de temelie,


\"la ce-ai rosti depărtarea gândurilor
pâna nu se rup mările lumii
de ultima corabie?\"

face echilibrul cautarii talpilor goale, oarbe.

\"un suflet răsturnat
în fața tălpilor goale
căutând semănătorul

noblețea stă în tălpile oarbe coborând
sub albastrul dintre măslini
să te caute\"

un botez de saptii poetice, in culori austere,
in alternanta cu proza taioasa, ca o nerabdare de-a scurta
drumul intregului prin fragmente grabite de-a ocupa Universul

un poem reusit, neincarcat cu prea multe referinte care inchid poemul,
care il imping spre o margine intelectualista, artificiala! Aici, acum simt
poeta, angoasele ei , starea, peisajul sulfetesc in alb si albastru, indepartarea, gandul matur:

\"noblețea stă în tălpile oarbe coborând
sub albastrul dintre măslini\"

iata frumusetea versului:

\"nu,nici liniștea pe albul de narcise
nu stă dreaptă\"

poate ca cel mai bine realizat in acest poem... ei! si cate nu se pot spune!
Un gand bun.

Draga Mircea,
Nu mi-am imaginat ca ma citesti, chiar dincolo de cuvinte.
Da,sunt o fire plina de contraste, ce inca striga dupa marea iubire...
Iti multumesc pentru semn,
JO

... cu întreaga pleiadă de simboluri (\"pâna nu se rup mările lumii
de ultima corabie?\"); un nou început - ca atunci când greșești \"tabla înmulțirii\": pornești de la zero; aceia care pricep repede că orice ai înmulți cu nimic nimic este, (re)încep de la Unu.

am citit,
Vasile Munteanu

Draga Doru,

Sufletul...cu asta stam noi in fata lumii! Cu atat,cu doar atat ma pot darui...
Iti multumesc de trecere si semn,
Jo

E pentru prima data cand gasesc un com. lasat de tine pe pagina mea. Ma bucur ca ai ales unul dintre poemele de care ma simt foarte atasata...Iti multumesc.
Jo