Ioan-Mircea Popovici

Poezia are-n ea o mie de versuri. Mi-au placut si versurile in parte, si proiectiile meditative, si seceta care a cazut peste tarile naostre... scanteia care lumineaza noaptea orasului, vocea care canta in desert si praful care deseneaza semne pentru calatorii care vin dinspre miazanoapte... Ei bine, mi-a placut ca o integrala muzicala cantata cu instrumente noi... Explicit.... tac si ascult peste ce mi-a placut...

Tu nici nu stii ce simplu ti-am spus ca textul acesta este ca o functie \"olomorfa\" de perfect (ca sa evit integrala curbilinie pe un contur inchis si-n acelasi timp sa nu mai spun ca sunt indeplinite o serie de criterii ale perfectiunii...) Sigur ca pietrele albastre-si au concretetea lor ideala... (vezi, diacriticile se subanteleg, dar \"alomorfa\" nu inseamna nimic pe cand \"olomorfa\" inseamna foarte mult... ai inteles, elian... ca Iann nu trage cu prastia sa stinga stelele...

Ascult si las tacerea sa faca-n ea izvor din care curge vesnic cantarea unui dor. Lumina din lumina, izvor din piatra seaca, si peste cercul lunii un semn iti las sa treaca. In dansul nemuririi, un cantec si-un latrat... mi-e ascultarea lege si legea portativ, cand canta gramofonul pe pliul unui tiv...

\"asculta-ma Iann\", ziceai in primul nostru cerc, atunci, cand cu piatra albastra. si povestea asta aduce a olomorfie matematica... in care ceva se gaseste si-n partea reala si-n cea imaginara... mi-e greu sa te citesc altfel decat din \"atunci si acum\"... in acelasi cerc, cu atunci si acum pe (in) acelasi punct.

\"Luna este iar gravida, lumineaza iarba-n zid/ Doar tu spui ca-i sfarteacata, a golire si a vid/ Iar indemnul ascultarii tine-n el si gol si plin/ din parfumul asumarii asteptarii de senin...\" asculta-ma! ziceai intr-o seara... Asculta-ma! raspunde ecoul... a cata oara?

si te ascult, si te aud, (pe sarite, dar te aud si ce inca n-ai spus): \"sunt sigură că într-o zi… se va naște o lumină
ea va purta un nume împotriva tăcerii
ascultă-mă
nisipurile ard tamarinii înfloresc încă o dată
praful desenează semne pentru călătorii...
spre fii oamenilor am întins astăzi nada\"

luna este iar gravida, s-a atins de Infinit...

mereu un Aici si-un Acolo... si-un Intre cu liantul sau. un fel de drum peste si prin... miezul ajuns la mine este acesta: \"pe tălpi aderente prin norii
atât de compact văluriți

vezi omul de pe celălalt mal e mereu însoțit de soare
și ne face semne cu mâna dacă sărim acum e bine\"
In poetica mea, Tarmul, Marea si Insula din care se naste Peninsula

mirajul cifrelor este doar inceputul pentru mirajul spatiilor si-a vietii din ele. semnele calendarului sunt urme pe o scara a Tympului... evident, totul este o taina din care, in cate o clipa norocoasa, mai vedem cate ceva...

se intampla-n povestea interpretarii cate o trecere pe-o fila de invelis. asa ceva ai reusit cu textul acesta, care pentru mine era evident pretext de atelier. eu am facut \"un nod de poveste\"... tu ai pus altfel de lumina pe el si l-ai facut o floare. este una din florile presate ca semne de carte... culegatorele de scoici iti spuneau Elisa... o masina de pompieri trece pe Tomis spre Histria...

Asa-i, George! Asa-i cum zici: \"...iubim numai țandări cu o ciudă pierdută în brațe cu nenorociarea in vene... crește pădure peste via lui tata sau poate chiar peste el... mergem în pămînt în cer sau pe ape care mai de care...hai ia-ți tristețea și umblă...\" perfecta formula pentru \"ia-ti patul tau si umbla\", un substitul echivalent tuturor vindecarilor... frumos arhipelag...

intre clipele mele, o ora abstracta. exacta. 17:34. (unde exacta? ar spune Indoiala)...las o problema de geometrie, de raport de arii ale sectoarelor unghiului minutarului si-a celei care arata ora, sensibil mai mic decat jumatatea raportul numeric...

Interesanta schimbare de planuri. Si asta din cauza unui nume. Nu-mi vine sa cred ca Luceafarul poarta numele pe care l-ai folosit in acest \"joc secund\". De aici, mirarea mea... ar mai fi o diferenta de nunata la tutun... este tutun de pipa, nu de havana... nimic nu poate fi altfel decat este acolo, \"intre planuri\", \"intre clipe\", \"intre original si traducere\", \"intre curte si imaginea din oglinda\"... sunt foarte multe \"intre\" si poate tocmai din acest motiv, scara care se potriveste cel mai bine in interioarele mele este scara portativului...

Probabil cunosti scrierea: \"Un spectacol ratat\"... nu ca ar aduce pe asa ceva dar apare-n punctul acela de tangenta: Tabloul cinci nu exista... cineva aplauda... de aici, trecerea o fac intr-un punct unghiular spre tabloul 4: prostituata sta in genunchi... apoi restul, care, in limbajul sumelor infinite se supune unor reguli pe care le las intr-o Lema amanata pe altadata... de aici, las loc semnelor unui alt alfabet sa spuna cat de perfecta este povestea asta in care apele care se scurgeau din tine, acum se scurg din ea...

Cand pietrele s-au facut abur si-un abur plutea din nou deasupra apelor. De aici elian are alta poveste, din aceeasi fereastra,... de aici, de peste un an... grupul ciclic (alt cerc), din puterile elementului prim...

Jocul acesta, sah cu hazardul, nu este cu doua parti si nici cu doi jucatori. Ca si jocul cu margele de sticla, regulile lui sunt taine la care se ajunge jucand. Cum a aparut acest joc si de unde este o poveste pe care am aflat-o de la Pictorul Orb...

Cinci momente, ca un acord armonic dintr-o pentagrama perfecta... in centru, Tacerea care: \"când taci, prin cuvintele tale absente
trec fluturi cu aripi diafane
împrăștiind polenul tuturor înțelesurilor\"...

Caroiajul acestui sah cu hazardul pleaca de la un punct din Jocul cu margele de sticla. De acolo, prin arcade pontice, se ajuge la un spatiu pe care-l vei percepe doar cand respiratia plajei cu suflet se confuda cu briza de seara si de dimineata... acesta este ritmul intre secunde... o respiratie rara... un cantec si-un latrat de caine... se reia scara, sub alte lumini... in alta gama....

Copila cu cercul ma stie de la sotronul pe ape. (Sunt pe o \"scara personala\"... acolo am si postat-o... cineva i-a dat drumul pe scara insa, si-a zis ca-i o sfera poetica...) deocamdata sunt in zona pe care o numesc \"pretext\".

Tu stii ca am scris-o intre iarmarocul de duminica si cel de joi. In acest \"intre\", voi gasi si loc de poezie cand integrantul serii va fi mai plin, mai pur...

acum e jumatatea in care doar pelinul e dulcele amar ce scrijeli seninul... cand voi avea o clipa atinsa de poveste, ma voi gandi la pasul pe care-l stiu ca este... si doar, din amanare si din taceri de seara, pictez intr-o fereastra reiterand un iara... in sirul cu contractii, dintre curburi de cuburi, asteapta peisajul........

si astfel, implicit. am raspuns si observatiei din \"text\"

Este alt joc secund, mai cald, mai dur (nu mai pur...) si nu-i luat. nici macar imprumutat. Exista un termen consacrat, de \"spatii in dualitate\" . Despre asta e vorba. Intram in abstractii si ramaneam \"intre spatii\", loc de care, daca bagi de seama ma ocup de cand am anuntat Stradela Vantului. Deocamdata sunt la pietre si scoici, vectorii unui spatiu un pic mai general decat \"grupul apei\"... fa rost de un arc... ajungem si la Acteon...

era o vreme cand stateam de vorba cu un cal... sunt sigur ca ai stat si tu de vorba, de mai multe ori... ei bine. de la calul aceasta am aflat... mai bine stam noi de vorba unde nu ne aud ele...

nu-i de colo sa va prind pe amandoi sa va zic: duminica-i pentru alte cele... iarmarocul de joia-i mai bun... viorel stie de ce... iar elian... are si ea motive sa se joace cu locul zilelor... ceva intre duminica si joi ar zice jucatorul cu zarul rotund...

De-ar fi doar cuvinte si haos complet tot exista ceva care strange intr-un cadru-peisaj: \"e întuneric e frig și desigur pustiu\" (care-l vazuse ghicitoarea in plus, sa-i iasa ghicitoarea) si-n inocenta (esenta lumii lui elian): \"sunt vremuri târzii
privește numai cum se zbat în carnea lumii
inocențe stranii lumini șerpuind\"... fractal inocent intr-un fulg... cazand pe-o piatra alba...