Poezie
Picasso la pian, Ponna la violoncel
(miercuri, dintr-un Alt-Acum)
1 min lectură·
Mediu
la început
a fost o piatră
găsită într-un ochi de apă
zburătoarele și-au împărțit insula
în împărății
caleașca valizelor
peste deșertul banchizelor
oprește la scara mea
Picasso trece printre copitele cailor
Ponna se cere-n brațe
Picasso ajunge la șevalet
un gând
ca o ispită
se acoperi
cu ultimul Acum
pe undeva se plimbă o infinită undă
din varianta veche trecută prin secundă
se strânge-n strună nouă un portativ mai vechi
precum credința serii prin acul cu urechi
la un semn căzu cortina
în culise Corina
îmbrăcând manechinul
din lemn de gutui
într-o seară fără lună fără nori și vânt
patru stele fără nume răsăreau în gând
și din raza amintirii clipe cad în gol
din fereastra ta cu scară vin în rostogol
din pipa albastră
un rotocol de fum
cerc magic
dintr-un Alt – Acum
decupez din trei și patru
cercuri mari de sferă
zarul galben stă pe-o dungă
lângă barieră
ușile s-au închis
urmează stația Neversea
- Alexis, se răcește mâncarea!
- Vin într-o clipă.
- Picasso la pian, Ponna la violoncel?
- Așa s-au înțeles.
Constanța, 12 aprilie, 2017
(la Tomis plouă cu soare)
022650
0
mi-a plăcut modul de abordare și redare.
dacă la tomis plouă cu soare aici plouă cu lumină...
sincere aprecieri!