Poezie
Oglinda căutătorului de apă
(noduri de 1 noiembrie)
2 min lectură·
Mediu
Dintr-o mie de motive, în Epistola întâi, anticipez două cuvinte, “aripi frânte”, potrivite acestui momet de acalmie. Þi le spun, pentru că le simți și tu. Există un blocaj nefericit care ține lucrurile pe loc. Chestia aceasta o rezolvă Epistola întâi, prin consecințele ei. Încearcă să abordezi viața, gândind prin imagini care pot fi transpuse pe pânză. Portretul exprimă caracterul și personalitatea personajului. Tympul este peisajul inițiatic. Adu-ți aminte de Călăuza lui Tarkovski. Profesorul și Scriitorul de acolo, le găsești, la mine, într-un singur personaj. Nu ți-l spun, să nu te derutez. Personajul acesta se tot multiplică...
Epistola aceasta, dacă stau bine și mă gândesc, trebuie sa fie epistola ta. Fă și tu conexiunile și-ai să găsești izvoarele. Am uitat esențialul. Nu ți-l spun. Găsește-l tu.
Ai zice că-i vis. Dar chestia aceasta s-a întâmplat să fie de 1 noiembrie 2015. Eram în Kathmandu, când a început ploaia, cu stropi mari de lumină. Mustangul, pe care-l călăream, s-a lăsat pe picioarele din spate, s-a ridicat să atingă cu copitele din față șuvoiul care venea, ca dintr-o lanternă, nechezând de bucurie. Știam că-i un semn bun ploaia aceasta și-am înclinat capul, să mă atingă lumina. Atunci am simți că mă ridic de pe cal și-s la un punct de-a pluti. În sfârșit, visul zborului se împlinește, m-am gândit, și-am pornit într-o călătorie, așa-n zbor, în căutare de apă.
Ajunsesem la tripticul lui Ștefan, “Ultima călătorie a căutătorului de apă”. Făcea rondul de noapte, în Piața Operei din Timișoara. De la o masă, două scaune au pornit spre mine duse de niște pași pe care doar îi auzeam dar, din cauza luminii, nu puteam vedea pe nimeni. Mi-am adus aminte de întâmplarea cu bufnița. Am bătut de două ori din palme. Minunea s-a produs.
fac drumul invers
spre minunea dintâi
când am prins primul pește
cu o sfoară de cânepă
un cârlig din ac de gămălie
și-un dop de plută
pe care încă-l păstrez
în Oglinda 6877
N-am inventat nimic. Am intrat în Oglinda căutătorului de apă. Acum sunt în călătoria de 1 noiembrie.
N-am pus ulciorul în cuptor.
Nici lutul potrivit încă nu l-am găsit.
În călătoria aceasta, sigur voi întâlni
și izvorul și lutul.
de aici
minunile se țin lanț
Marți, 1 noiembrie, 2016
(Din epistola întâi)
Epistola aceasta, dacă stau bine și mă gândesc, trebuie sa fie epistola ta. Fă și tu conexiunile și-ai să găsești izvoarele. Am uitat esențialul. Nu ți-l spun. Găsește-l tu.
Ai zice că-i vis. Dar chestia aceasta s-a întâmplat să fie de 1 noiembrie 2015. Eram în Kathmandu, când a început ploaia, cu stropi mari de lumină. Mustangul, pe care-l călăream, s-a lăsat pe picioarele din spate, s-a ridicat să atingă cu copitele din față șuvoiul care venea, ca dintr-o lanternă, nechezând de bucurie. Știam că-i un semn bun ploaia aceasta și-am înclinat capul, să mă atingă lumina. Atunci am simți că mă ridic de pe cal și-s la un punct de-a pluti. În sfârșit, visul zborului se împlinește, m-am gândit, și-am pornit într-o călătorie, așa-n zbor, în căutare de apă.
Ajunsesem la tripticul lui Ștefan, “Ultima călătorie a căutătorului de apă”. Făcea rondul de noapte, în Piața Operei din Timișoara. De la o masă, două scaune au pornit spre mine duse de niște pași pe care doar îi auzeam dar, din cauza luminii, nu puteam vedea pe nimeni. Mi-am adus aminte de întâmplarea cu bufnița. Am bătut de două ori din palme. Minunea s-a produs.
fac drumul invers
spre minunea dintâi
când am prins primul pește
cu o sfoară de cânepă
un cârlig din ac de gămălie
și-un dop de plută
pe care încă-l păstrez
în Oglinda 6877
N-am inventat nimic. Am intrat în Oglinda căutătorului de apă. Acum sunt în călătoria de 1 noiembrie.
N-am pus ulciorul în cuptor.
Nici lutul potrivit încă nu l-am găsit.
În călătoria aceasta, sigur voi întâlni
și izvorul și lutul.
de aici
minunile se țin lanț
Marți, 1 noiembrie, 2016
(Din epistola întâi)
024976
0
În Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, spune așa:
"Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu."
"Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Iar tu spui:
"N-am pus ulciorul în cuptor.
Nici lutul potrivit încă nu l-am găsit.
În călătoria aceasta, sigur voi întâlni
și izvorul și lutul."
Poate că oglinda însăși este roata pe care, atunci când vei reuși să o așterni toată în filele romanului pe care-l vei naște cu bucuria căutătorului de apă limpede, vei modela lutul pe care-l vei găsi chiar atunci, în inima ei, a oglinzii. Va fi un act al existenței tulburător de frumos, ca un liant prin el însuși între imaginile interiorului și ale exteriorului, un unu desăvârșit care te va împlini.
Inspirație, bucurie, împlinire să-ți dea Domnul!
Cu prietenie și respect.