prolog de logodnă

Prologul acesta este o profesiune de credință. Nu m-au deranjat nicidecum recurențele din textul anterior postat, fiindcă, în marea structură a Textului, ideile și imaginile de aici sunt liniile directoare tangente pe același cerc. Așa este, dacă sensurile nu \"se scaldă-n lumina dintâi\", nașterea Textului nu-și mai atinge menirea. Viața impregnată de apele Textului și Textul încercând să atingă deodată toate sensurile lumii: iată ce mi se pare o calitate a demersului poetic de aici, desigur, integrat într-un ansamblu, fără de care preambulul ar putea părea incomplet.

\"ești poet
hrana ta-i din toate clipele
viață adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
și fără de sfârșit\"

Și cum să atingi nesfârșirea, fără să cuprinzi Totul?

Despre toate ne va spune mai multe \"fata mării\".

\"versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi

naturi solare suntem
osanditi sa traim in noapte
doar pumnul de soapte
are-n izvor
samanta de rodador\"


nu pot sa spun mai mult
decat imi spunea alexis candva

din marea piramida s-a nascut ea

va fi intotdeauna
ca painea calda

la ce ne puteam astepta
iubind asa de mult marea
decat la aceasta fata
nascuta-n amiaza
de solstitiu
de vara

Atât de bine respiră a spații largi și atât de bine se zburdă pe sine! Și totuși e o poezie a iluminării (am ocolit cu bună știință termenul, din păcate demonetizat astăzi, de ”isihasm”), care menține spiritul viu și treaz (există și un cuvânt pentru ambii termeni laolaltă, trezvie), tocmai pentru că dovedește imaginație.

Întotdeauna iedera mi-a dat bine în poezie, iar din miile acelea de rețete am furat câteva.

Mister marin și declarație erotică față de ea, piramida valurilor. Chiar mi-ar plăcea să scriu cât de repede un poem despre aceasta. Cu titlul sugerat de dumneavoastră.

\"curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor\"


bucuros de taifas

sub portativul diezilor
pe cheia sol
pentru mana dreapta
si cheia fa
pentru cealalta
sa punem umarul
sa sprijinim digul
am zis intr-o seara

si se colorau clipele
si-n clepsidra curgea
nisipul plajei cu suflet



nu stau sa-mi intind iedera de pe arcadele pontice
dar ma bucur \"dinspre aici pana la\"

si iedera
din vita de vie salbateca
cu chemarea
ușile
să luăm aminte
se întindea-n foșnet

urma o tăcere
și-un glas
care-l port cu mine
aduna-n pașii desculți
roua minunii