Jurnal
din partea puiului de cioară
(dacă nu te grăbești)
4 min lectură·
Mediu
fiecare amănunt contează
uită-te la mâna care pictează
și la cioara care dictează
ia ușor
nu te grăbi
că e mult încă de-a fi
epic, etic și estetic
am găsit un sac la petic
moștenit din zmeul meu
ce mi l-a dat Dumnezeu
ce-ți trimit este de dar
caprele și câinii mei
de la stâna cu fântana
și măgarul meu cu zâne
darnice și zurbagii
jucăușe și zglobii
iubărețe și-ndrăznețe
și stăpâne pe fânețe
șura mea-i plină de fân
și de poame pentru iarnă
și de nuci și zburătoare
și de cântec de izvoare
scara de la șura mea
coborâtă dintr-o stea
nu se vede niciodată
dacă-n inimă nu-i loc
pentru vatra-n care-i foc
foc nestins
și viu
și pur
din albastru de azur
foc albastru
azuriu
de sub cerul purpuriu
purpuriu și viu ca știuca
de se sperie năluca
După câte o sărbătoare, care ținea trei zile și trei nopți, o tăiam pe arătură la prima gură de tunel unde mă ascundeam sub munte, până trecea întunericul, de vedeam iarăși lumina sclipind cărbunele-n auriu, ca penele corbului... apoi ieșeam și mă întâlneam cu nălucile, cu care mergeam și spărgeam nucile și făceam cozonaci și ruladă cu mac mult. Când ajungeam în atelier, ce lăsasem pe șevalet, cu primele tușe, sau pânza albă, le găseam semnate. Sigur că-l bănuiam pe Alexis. În dimineața aceasta, cârdul cormoranilor prinse formă de inimă.
Un măgar cu coama mare și urechile de-un cot
se văita: vai, nu mai pot!
vorba lui Maria Neumann
înțeleptului îi este destul
Atunci mi-am adus aminte de masa la care descifram teoreme
și căutam leme. Am dat peste pasajul acesta, în care-mi povesteai ce-ai pățit.
Eram în partea-n care visul se împlinea cu mici schimbări.
Priveam în urmă tot abisul și mă-ntrebam:
care cărări au rătăcit de întâmplarea în care tu și eu iubeam
să călărim la vânătoare. Mergeam pe unde ne ducea calul.
Cu cât ne adânceam în necunoscut, cu atât vânătoarea
era mai fericită. Nu de puține ori ne opream într-un peisaj fantastic,
sau într-o fotografie, ca aceasta, în care, dacă nu te grăbești,
deslușești...
Constanța, 21 august, 2016
(din intervalul aniversării)
Privind prin fereastra înghețată
Emin Akî, specialist în cafea la nisip,
povestitor și însuflețitor de poveste,
si multe altele, de acest fel,
le găsești acolo și aici
acolo-n Piața Chiliei
unde-și fac rondul
pentru banul chiriei
abdulaevele-n șalvari
și șmanglitorii șperțari
stau și zic
din daruri primite
cu pana de corb
mai scriu într-o seară
o vorbă de duh
pescărească
să crească o creastă
de val
cât să țină
până la mal
între ghilimele
câteva andanele
trimise din Dardanele
"
profesor de mare
mulțumesc de răgaz
de darul răbdării
și ascultare
ce-ți împarți generos
timpul cu alții...
timpul, singurul dar
ce ni s-a dat
prizând Infinitul
mai dând un ucaz
pentru poporul de melci
depănând pescăruși
ascultând cum cântă-n amurg
valul
mereu
fremătând...
"
Marti, 23 august, 2016
(de la Baza Nautică)
repet esențialul
fiecare amănunt contează
uită-te la mâna care pictează
constructiv, intuitiv
cât o scamă dintr-un tiv
numai bună de motiv
pentru ce
și pentru cine
cad acestea numai bine
să rezolvi într-un cuvânt
care încolțise-un gând
cât o palmă de pământ
pe pământul acesta
am semănat toate pildele
și-am înmulțit
atât cât era de înmulțit
restul le-am împărțit
pe așteptări
sau pe gări
așa cum scoate armăsarul
aburi pe nări
Joi, 25 august, 2016
(din cele 5 pagini, lipsește una)
Mă uit pe intervalul cu valul și mersul pe apă. De Sfântul Alexandru, toate s-au strâns în jurul primei fotografii.
http://celcarezice.blogspot.ro/2007/03/prima-fotografie-zmeul-de-hartie.html
luînd Integrala Tympului
între 21 august
și 30 august
ca să-mi încapă toată lumea pe Scară
am folosit o contracție
să definesc recurența convergentă
aplicând lemele dilemelor
cu gestul deschis spre iubire
prin urechile acului
încape tot țărmul
toată marea
și tot arhipelagul
care la început
era o insulă
http://celcarezice.blogspot.ro/2007/03/la-un-semn-pipa.html
când m-a găsit povestea
eram într-o pădure...
plouase. apoi soare, într-o vâlcea cu mure.
.....................
..................................
...............................................
(găsești aici mai pe larg
undeva
lângă catarg)
Marți, 30 august, 2016
(de Sfântul Alexandru,
toate la vremea lor)
uită-te la mâna care pictează
și la cioara care dictează
ia ușor
nu te grăbi
că e mult încă de-a fi
epic, etic și estetic
am găsit un sac la petic
moștenit din zmeul meu
ce mi l-a dat Dumnezeu
ce-ți trimit este de dar
caprele și câinii mei
de la stâna cu fântana
și măgarul meu cu zâne
darnice și zurbagii
jucăușe și zglobii
iubărețe și-ndrăznețe
și stăpâne pe fânețe
șura mea-i plină de fân
și de poame pentru iarnă
și de nuci și zburătoare
și de cântec de izvoare
scara de la șura mea
coborâtă dintr-o stea
nu se vede niciodată
dacă-n inimă nu-i loc
pentru vatra-n care-i foc
foc nestins
și viu
și pur
din albastru de azur
foc albastru
azuriu
de sub cerul purpuriu
purpuriu și viu ca știuca
de se sperie năluca
După câte o sărbătoare, care ținea trei zile și trei nopți, o tăiam pe arătură la prima gură de tunel unde mă ascundeam sub munte, până trecea întunericul, de vedeam iarăși lumina sclipind cărbunele-n auriu, ca penele corbului... apoi ieșeam și mă întâlneam cu nălucile, cu care mergeam și spărgeam nucile și făceam cozonaci și ruladă cu mac mult. Când ajungeam în atelier, ce lăsasem pe șevalet, cu primele tușe, sau pânza albă, le găseam semnate. Sigur că-l bănuiam pe Alexis. În dimineața aceasta, cârdul cormoranilor prinse formă de inimă.
Un măgar cu coama mare și urechile de-un cot
se văita: vai, nu mai pot!
vorba lui Maria Neumann
înțeleptului îi este destul
Atunci mi-am adus aminte de masa la care descifram teoreme
și căutam leme. Am dat peste pasajul acesta, în care-mi povesteai ce-ai pățit.
Eram în partea-n care visul se împlinea cu mici schimbări.
Priveam în urmă tot abisul și mă-ntrebam:
care cărări au rătăcit de întâmplarea în care tu și eu iubeam
să călărim la vânătoare. Mergeam pe unde ne ducea calul.
Cu cât ne adânceam în necunoscut, cu atât vânătoarea
era mai fericită. Nu de puține ori ne opream într-un peisaj fantastic,
sau într-o fotografie, ca aceasta, în care, dacă nu te grăbești,
deslușești...
Constanța, 21 august, 2016
(din intervalul aniversării)
Privind prin fereastra înghețată
Emin Akî, specialist în cafea la nisip,
povestitor și însuflețitor de poveste,
si multe altele, de acest fel,
le găsești acolo și aici
acolo-n Piața Chiliei
unde-și fac rondul
pentru banul chiriei
abdulaevele-n șalvari
și șmanglitorii șperțari
stau și zic
din daruri primite
cu pana de corb
mai scriu într-o seară
o vorbă de duh
pescărească
să crească o creastă
de val
cât să țină
până la mal
între ghilimele
câteva andanele
trimise din Dardanele
"
profesor de mare
mulțumesc de răgaz
de darul răbdării
și ascultare
ce-ți împarți generos
timpul cu alții...
timpul, singurul dar
ce ni s-a dat
prizând Infinitul
mai dând un ucaz
pentru poporul de melci
depănând pescăruși
ascultând cum cântă-n amurg
valul
mereu
fremătând...
"
Marti, 23 august, 2016
(de la Baza Nautică)
repet esențialul
fiecare amănunt contează
uită-te la mâna care pictează
constructiv, intuitiv
cât o scamă dintr-un tiv
numai bună de motiv
pentru ce
și pentru cine
cad acestea numai bine
să rezolvi într-un cuvânt
care încolțise-un gând
cât o palmă de pământ
pe pământul acesta
am semănat toate pildele
și-am înmulțit
atât cât era de înmulțit
restul le-am împărțit
pe așteptări
sau pe gări
așa cum scoate armăsarul
aburi pe nări
Joi, 25 august, 2016
(din cele 5 pagini, lipsește una)
Mă uit pe intervalul cu valul și mersul pe apă. De Sfântul Alexandru, toate s-au strâns în jurul primei fotografii.
http://celcarezice.blogspot.ro/2007/03/prima-fotografie-zmeul-de-hartie.html
luînd Integrala Tympului
între 21 august
și 30 august
ca să-mi încapă toată lumea pe Scară
am folosit o contracție
să definesc recurența convergentă
aplicând lemele dilemelor
cu gestul deschis spre iubire
prin urechile acului
încape tot țărmul
toată marea
și tot arhipelagul
care la început
era o insulă
http://celcarezice.blogspot.ro/2007/03/la-un-semn-pipa.html
când m-a găsit povestea
eram într-o pădure...
plouase. apoi soare, într-o vâlcea cu mure.
.....................
..................................
...............................................
(găsești aici mai pe larg
undeva
lângă catarg)
Marți, 30 august, 2016
(de Sfântul Alexandru,
toate la vremea lor)
046.030
0

pentru că nu-mi plăceau grijile
înaintea oricărui joc
treceam prin grijile oamenilor mari
dădeam fân cailor mei
scoteam apă din fântână
și-i adăpam
n-am împărțit niciodată nimic
totul se împlinea"
poate de asta puiul de cioară
cârâie încetișor acum
amintirile
copilărești alături de el
copilărindu-ne și pe noi
în uitarea grijilor
că oameni mari de mici ce suntem
am rămas și acum