clipe căzute

ma regasesc in acest text, din perspectiva fericirii vazute si simtite prin prisma lacrimii. ficare strofa este un strop esenta metafizica, o sclipire poetica ce are forta de a cuceri.

ecaterina are dreptate
poemul are un farmec evident,emotiile sunt concentrate si difuzeaza parfumul straniu al sentimentului poetic
un fond meditativ invita la un mare voiaj în MELANCHOLIA

parea ca se intinde povestea-n mine iar
ca lumea-i o minune in care toate-s dar
si ca-ntr-o clipa vie e flacara si-i cant
si-n valurile vietii de vrei gasesti pamant

si-n noile intinderi din clipa ce-a trecut
gasesti trepte de scara cu noul inceput
si-n fericirea noua se tine intr-un punct
intregul loc de sprijin in care toate sunt

mai zic un pic de tarmul ce-i inca-n promoroaca
mai las sa cante Tympul cocorilor ce pleaca
si trec prin jugulara tangente la-nvelis
si nimeresc cararea ce-i plina cu pietris

iau loc de multumire chiar scara-n care azi
pe treptele mirarii tin vraja-n care arzi
.....................................
Credinta-Nadejdea-Dragostea

au sosit aseară. i-am descătușat de întâmplare și i-am trimis înapoi.
cu alt nume. nu se ma numesc cocori.
rara

Se spune că-n fântânile adânci chiar și-n timpul zilei se văd stelele. O astfel de oglindă urcă și coboară pe fir poetic în duminica scării. Dincolo de nisipul întâmplării, lumini. ”Acum/ și iarăși acum” nu e doar o formulă poetică ci o stilizată incantație liturgică.

Lacrima cerului e apa fântânii. Poezie de atmosferă dar și o coborâre mistică spre străfunduri de sensuri și simboluri (”simboale” mai corect, pentru a păstra încărcătura arhaică) ce vin de departe: fântâna și piatra, lumina și unda, vulcanul/focul și lacrima. Mesajul e ambivalent: urcușul spre înalt e totodată și coborâre spre inimă, dezlegare de ”întâmplare rară” surprinsă în vers, taina clipei căzute.

bravo, te-ai tinut de cuvint si ai taiat faza....rima e buna, dar de dragul rimei nu tai in carne vie

pe scarile digului am fost si eu aseara - lumina farului e fost blinda, am trecut de ploaia de duminica
ma bucur ca scrii , noi nu mai avem hirtie

asta seara
am urcat pana la jumatatea scarii
apoi am coborat iar la dig
la capatul digului
umbre cu aripi

si-n toate se arata un chip dintr-un senin
in care se aduna dulceata din pelin
si-n nevointa scarii trei bucurii se strang
hranind mereu iubirea cu fericiri ce plang

in comul anterior ti-a reusit o poezie slefuita